6 definiții pentru bârâit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÂRÂI, bârâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.
A BÂRÂI bârâi fam. 1. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate (la cap); a cicăli; a morocăni. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. /bâr + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bârâi vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. bârâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BÂRÂI vb. v. bombăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BÂRÂI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bârâi, bârâi, v.i. (reg.) A face zgomot scuturând un obiect: „Bârâiam sâta ș-o dam printre picioare” (Bilțiu, 2009: 201). – Din bâr + suf. -îi.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bârâi, bârâiverb
- 1. A cicăli pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?... Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARAGIALE, O. II 37. DLRLC
- Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. DLRLC
- A bârâi pe cineva (la cap) = a insista (pe lângă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva. DLRLC
-
etimologie:
- Bâr + sufix -âi. DEX '98 DEX '09