opțiuni
  • info

14 definiții pentru bâltâc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂLTÂC interj. (Rar) Bâldâbâc. – Onomatopee.

bâltâc [At: LM / E: fo] (Rar) Bâldâbâc.

BÂLTÂC interj. Bâldâbâc. – Onomatopee.

bîltîc interj. (fam.) Bîldîbîc. • /onomat.

BĂLTĂCĂI, BÎLTÎCĂI (-ăesc) vb. intr. A sări, a sălta, a alerga prin baltă, sau prin noroiu; a merge greu printr’un loc băltos sau tinos; a sbura pe deasupra apei atingînd-o ușor cu picioarele (vorb. de păsări): țăranii cu poturii sumeși băltăcăesc prin noroiul nisipos (IRG.) [băltac; comp. BÎLTÎC.].

BĂLTÎC! sau BÎLTÎC! interj. (L.M.) (R.-COD.). BÎLDĂBÎC [baltă]

BÎLTÎC! interj. BÎLDÎBÎC: pune mîna pe fratele cel mai mare și... îI aruncă ~ într’unul din cazane (R.-CDD.).

BÎLTÎC interj. Bîldîbîc. – Onomatopee.

bîltîc și hîltîc, interj. care arată zgomotu bîltîcĭeliĭ (rus. bultyh și boltýlĭ, bîldîbîc. V. bîldîbîc, tîlvîc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bâltâc (rar) interj.

bâltâc interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂLTÂC interj. v. bâldâbâc.

bîltîc interj. v. BÎLDÎBÎC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BÎLTÎC interj. Exprimă zgomotul ritmic al unei ciocniri, în special al căderii în apă. V. și bîc. (prob. contaminare din baltă)

Intrare: bâltâc
bâltâc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • bâltâc
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâltâcinterjecție

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.