15 definiții pentru buton (nasture)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Din fr. bouton.

buton [At: CAMIL PETRESCU, T. 8 / Pl: ~i și ~oane / E: fr bouton] 1 sm Nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale, cu care se încheie gulerele, manșetele etc. Si: (înv) bumb. 2 sm (Pex) Ceea ce are forma unui nasture Si: țâmburuș. 3 sn (Spc) Piesă în formă de nasture, legată de o tijă, care prin apăsare sau învârtire asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. 4 sn Comutator electric. 5 sn Umflătură care apare pe epiderma oamenilor și animalelor, de forma unui buton (1) Si: coș.

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă mică, de obicei rotundă, care, prin apăsare sau învîrtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. Apucă armonica și-și face de lucru la butoane. DAVIDOGLU, O. 21. Mama intră în casă, răsucește un buton: totul se face alb, inundat de electricitate. CAMILAR, TEM. 50. Apăsă butonul unei sonerii. SAHIA, N. 72.2. Un fel de nasture mobil de metal, de sidef etc. (astăzi rar întrebuințat) cu care se încheie gulerele, manșetele etc. Butoni de manșetă. ♦ Un fel de nasture format din două elemente fixe, dintre care unul înlocuiește butoniera, și care se îmbucă prin apăsare unul în altul, pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte. Mănuși încheiate cu butoni.

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă care, prin apăsare sau învârtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1).Fr. bouton.

BUTÓN s.n. 1. Piesă care, prin apăsare, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, care servește ca legătură de articulație într-un mecanism. 2. Mică papulă, bubuliță pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se încheie gulerul, manșetele etc. ♦ Capsă (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton].

BUTÓN I. s. n. 1. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică. 2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism. 3. mică papulă, bubuliță de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsă (1). 2. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite. (< fr. bouton)

BUTÓN2 ~i m. Piesă vestimentară mică, de obicei rotundă (din metal, sidef, mase plastice etc.), având funcție decorativă sau servind la asamblarea părților îmbrăcămintei (încheierea manșetelor la cămășile bărbătești sau la bluze, a gulerelor etc.). /<fr. bouton

*butón m. (fr. bouton). Nasture mobil p. cămășĭ. – Și boton (it. botonne).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butón1 (nasture) s. m., pl. butóni

butón (nasture) s. m., pl. butóni

buton, pl. butoane («comutatoare»); butoni («nasturi»)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUTÓN s. capsă. (Un ~ la mănușă.)

BUTON s. capsă. (Un ~ la mănușă.)

Intrare: buton (nasture)
buton2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buton
  • butonul
  • butonu‑
plural
  • butoni
  • butonii
genitiv-dativ singular
  • buton
  • butonului
plural
  • butoni
  • butonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buton (nasture)

  • 1. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se încheie gulerele, manșetele etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Butoni de manșetă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Un fel de nasture format din două elemente fixe, dintre care unul înlocuiește butoniera, și care se îmbucă prin apăsare unul în altul, pentru a încheia un obiect de îmbrăcăminte; capsă.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Mănuși încheiate cu butoni.
        surse: DLRLC
  • 2. Motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite.
    surse: MDN '00

etimologie: