BURLET, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelet s. m.] – Din fr. bourrelet.

burlet sn vz burelet

burlet s.n. v. burelet.

BURLET, burleți, s. m. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. – Din fr. bourrelet.

BURLET s.n. Burelet (1). [< fr. bourrelet].

BURLET s. m. Bandă groasă din bumbac, cauciuc, hârtie gudronată cu care se lipesc ușile și ferestrele la încheieturi. (< fr. bourrelet)

BURLET ~uri n. Căptușeală constând dintr-o fâșie groasă de stofă sau din alt material (cauciuc, burete etc.), care se aplică la uși și la ferestre pentru a împiedica pătrunderea aerului rece. /<fr. bourrelet

BURELET s. m. v. burlet.

burelet sm [At: DEX² / V: burlet / Pl: ~eți / E: fr bourrelet] 1 Cută a pielii la extremitatea membrelor animalelor care au rolul de a forma unghiile sau copitele. 2 (Îf burlet) Șnur gros din bumbac, cauciuc, material plastic, hârtie gudronată sau lemne metalice pus la uși, ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului.

burelet s.m. 1 Bandă groasă din bumbac, cauciuc, hîrtie gudronată sau lame de metal, cu care se lipesc ușile și ferestrele la încheieturi; burlet. 2 (anat.) Formație fibrocartilaginoasă a unei suprafețe articulare. 3 (zool.) Cută semicirculară a pielii aflată la extremitatea membrelor animalelor, avînd rol de regenerator al cornului copitei sau al unghiei. 4 (med.) Pliu sau relief rotunjit situat de-a lungul sau în jurul unei formațiuni anatomice. • pl. -ți. și burlet, (pop.) burelete s.n. /<fr. bourrelet.

burelete s.n. v. burelet.

BURELET, bureleți, s. m. Cută a pielii, la extremitatea membrelor animalelor, care are rolul de a forma unghiile sau copitele. – Din fr. bourrelet.

BURELET s.n. 1. Bandă groasă din bumbac, cauciuc, hîrtie gudronată sau din lame de metal cu care se lipesc ușile și ferestrele la încheieturi; burlet. 2. (Med.) Formație fibrocartilaginoasă a unei suprafețe articulare. ♦ Îngroșare în jurul unui focar inflamator. [< fr. bourrelet].

BURELET s. m. 1. (anat.) formație fibrocartilaginoasă a unei suprafețe articulare. 2. îngroșare în jurul unui focar inflamator. (< fr. bourrelet)

burlet (șnur, sul) s. m., pl. burleți

burlet (șnur, sul) s. m., pl. burleți

burlet s. n., pl. burleturi

burelet (cută a pielii) s. m., pl. bureleți

burelet (cută a pielii) s. m., pl. bureleți

burelet s. m., pl. bureleți