9 definiții pentru bunișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bunișor, ~oa a [At: DOSOFTEI, V. S. 166 / Pl: ~i, ~oare / E: bun + -ișor] 1-26 (Destul de) bun (1-3, 25-29, 32, 33, 40-42).

BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.

BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun. 1. v. bun (I). Fiindcă ești așa de bunișor, fă, mă rog, ca cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84. 2. v. bun (III). Vin bunișor. Stofă bunișoară. 3. v. bun (VI). Are o avere bunișoară.Plînseră amîndoi un timp bunișor. RETEGANUL, P. II 56.

BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun4.

BUNIȘÓR ~oáră (~óri, ~oáre) (diminutiv de la bun) Care este aproape bun; mai bun decât rău. /bun + suf. ~ișor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre

bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. sg. bunișoáră, pl. bunișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUNIȘÓR adj. v. bunicel.

BUNIȘOR adj. bunicel, (pop.) bunuț. (Un lucru ~.)

Intrare: bunișor
bunișor adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunișor
  • bunișorul
  • bunișoru‑
  • bunișoa
  • bunișoara
plural
  • bunișori
  • bunișorii
  • bunișoare
  • bunișoarele
genitiv-dativ singular
  • bunișor
  • bunișorului
  • bunișoare
  • bunișoarei
plural
  • bunișori
  • bunișorilor
  • bunișoare
  • bunișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)