opțiuni
  • info

11 definiții pentru bunicel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNICEL, -ICĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

bunicel, ~cea a [At: GORJAN, H. II, 143 / Pl: ~cei, ~cele / E: bun + -icel] 1-2 (Șhp) Care este (destul de) bun (1) Si: (af) bunicică (1-2).

bunicel, -ea adj. Bunișor. ♦ Considerabil. O sumă bunicică. • pl. -cei, -cele. /bun + -icel.

BUNICEL, -EA, -ICĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.

BUNICEL, -ICĂ, bunicei, -ele, adj. 1. Bunișor (I 2). Așa că-i bunișor [vinul], De-ți trece chiar de dor?... – Ba zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el. ALECSANDRI, T. 239. 2. Bunișor (3). Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. Cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului... și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. CREANGĂ, P. 140. Se puse pe cosit și munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică. POPESCU, B. II 48.

BUNICEL, -EA, -ICĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun4 + suf. -ic-el.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bunicel adj. m., pl. bunicei; f. bunicică, pl. bunicele

!bunicel adj. m., pl. bunicei; f. bunicică, pl. bunicele

bunicel adj. m., pl. bunicei; f. sg. bunicică/bunicea, pl. bunicele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUNICEL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. v. acceptabil.

BUNICEL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. acceptabil, admisibil, convenabil, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.)

Intrare: bunicel
bunicel adjectiv
adjectiv (A73)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunicel
  • bunicelul
  • bunicelu‑
  • bunicea
  • bunicică
  • buniceaua
  • bunicica
plural
  • bunicei
  • buniceii
  • bunicele
  • bunicelele
genitiv-dativ singular
  • bunicel
  • bunicelului
  • bunicele
  • bunicelei
plural
  • bunicei
  • buniceilor
  • bunicele
  • bunicelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunicel, buniceaadjectiv

  • 1. Bunișor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bunișor
    • format_quote Așa că-i bunișor [vinul], De-ți trece chiar de dor?... – Ba zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el. ALECSANDRI, T. 239. DLRLC
    • format_quote Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. DLRLC
    • format_quote Cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului... și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. CREANGĂ, P. 140. DLRLC
    • format_quote Se puse pe cosit și munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică. POPESCU, B. II 48. DLRLC
etimologie:
  • Bun + sufix -icel. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.