14 definiții pentru buimăci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buimăcí vtr [At: BELDMAN, TR. 387 / Pzi: ~ăcesc / E: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neașteptată l-a buimăcit.

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.

A BUIMĂCÍ ~ésc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac

A SE BUIMĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac

buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.

buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. buimăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUIMĂCÍ vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bâigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)

BUIMĂCI vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)

A buimăci ≠ a dezmetici

A se buimăci ≠ a se dezmetici

Intrare: buimăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buimăci
  • buimăcire
  • buimăcit
  • buimăcitu‑
  • buimăcind
  • buimăcindu‑
singular plural
  • buimăcește
  • buimăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buimăcesc
(să)
  • buimăcesc
  • buimăceam
  • buimăcii
  • buimăcisem
a II-a (tu)
  • buimăcești
(să)
  • buimăcești
  • buimăceai
  • buimăciși
  • buimăciseși
a III-a (el, ea)
  • buimăcește
(să)
  • buimăcească
  • buimăcea
  • buimăci
  • buimăcise
plural I (noi)
  • buimăcim
(să)
  • buimăcim
  • buimăceam
  • buimăcirăm
  • buimăciserăm
  • buimăcisem
a II-a (voi)
  • buimăciți
(să)
  • buimăciți
  • buimăceați
  • buimăcirăți
  • buimăciserăți
  • buimăciseți
a III-a (ei, ele)
  • buimăcesc
(să)
  • buimăcească
  • buimăceau
  • buimăci
  • buimăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buimăci

  • 1. A deveni sau a face să devină buimac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ameți năuci ului zăpăci antonime: dezmetici 4 exemple
    exemple
    • Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139.
      surse: DLRLC
    • Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103.
      surse: DLRLC
    • Oastea... începu a se buimăci și a se da înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41.
      surse: DLRLC
    • Vestea neașteptată l-a buimăcit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • buimac
    surse: DEX '09 DEX '98