9 definiții pentru buiecire / buicire buicire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buiecire sf [At: I. IONESCU, C. 36 / Pl: ~ri / E: buieci + -re] (D. plante; rar) Creștere în înălțime.

BUIECÍ, buiecesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-ie-.Var.: buicí vb. IV] – Din buiac.

BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-i-ci] – Din buiac.

BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Regional; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură, în dauna rodului. Grîul buicește într-acest pămînt, se face nalt, însă mic la spic. I. IONESCU M. 566. ◊ (Glumeț, despre oameni) Am buicit de ploi. CONTEMPORANUL, VII 493. – Pronunțat: bu-i-.

BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. (Despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). 2. (Despre animale sălbatice) A se ivi, a ieși din ascunzătoare. – Din buiac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buiecí/buicí (a ~) (bu-i-) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 să buieceáscă/buiceáscă

buiecí/buicí (sil. bu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiecésc/buicésc, imperf. 3 sg. buieceá/buiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. buieceáscă/buiceáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bui(e)cí, bui(e)césc, vb. IV (reg.) 1. (despre plante și vite) a crește peste măsură, a se dezvolta, a-i merge bine. 2. (despre oameni) a fi arogant, a se îngâmfa.

Intrare: buiecire / buicire
buiecire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiecire
  • buiecirea
plural
  • buieciri
  • buiecirile
genitiv-dativ singular
  • buieciri
  • buiecirii
plural
  • buieciri
  • buiecirilor
vocativ singular
plural
buicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buicire
  • buicirea
plural
  • buiciri
  • buicirile
genitiv-dativ singular
  • buiciri
  • buicirii
plural
  • buiciri
  • buicirilor
vocativ singular
plural

buieci / buici buici regional

  • 1. (Despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crește dezvolta 2 exemple
    exemple
    • Grîul buicește într-acest pămînt, se face nalt, însă mic la spic. I. IONESCU M. 566.
      surse: DLRLC
    • glumeț (Despre oameni) Am buicit de ploi. CONTEMPORANUL, VII 493.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre animale sălbatice) A se ivi, a ieși din ascunzătoare.
    surse: DLRM sinonime: ieși ivi

etimologie:

  • buiac
    surse: DEX '09 DEX '98