12 definiții pentru buhăi (țipa, tuși)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buhăí1 vi [At: H III, 108 / V: -ăluí, -huí, fufăí / Pzi: nct / E: buhai] (Reg) 1 A țipa ca buha. 2 A mugi ca buhaiul (1). 3 (D. copii) A plânge în hohote Cf a urla. 4 A trage cu pușca. 5 A face zgomot pentru a speria păsările de casă.

buhăí3 vi [At: LB / Pzi: ~esc / E: buhai] 1 (D. tun) A bubui. 2 (D. om) A tuși puternic. 3 A bate.

BUHĂÍ2, búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. – Din buhai.

BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. ♦ (Mai ales despre copii) A plînge tare. Și eu plîngeam ca un prost... buhăiam așa de tare, încît am sculat toată curtea în picioare. SADOVEANU, O. I 234.

BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. – Din buhai1.

buhăì v. Mold. a plânge urlând, a țipa ca buha.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buhăí1 (a ~) (a țipa, a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg., 3 pl. búhăi / buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 să búhăie / să buhăiáscă

buhăí (a se umfla, a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. buhăiáscă

buhăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

buhăi, buhăi I v. i. a tuși. II v. r. a-și pierde prospețimea tenului (în special ca urmare a consumului de alcool).

Intrare: buhăi (țipa, tuși)
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buhăi
  • buhăire
  • buhăit
  • buhăitu‑
  • buhăind
  • buhăindu‑
singular plural
  • buhăie
  • buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buhăi
(să)
  • buhăi
  • buhăiam
  • buhăii
  • buhăisem
a II-a (tu)
  • buhăi
(să)
  • buhăi
  • buhăiai
  • buhăiși
  • buhăiseși
a III-a (el, ea)
  • buhăie
(să)
  • buhăie
  • buhăia
  • buhăi
  • buhăise
plural I (noi)
  • buhăim
(să)
  • buhăim
  • buhăiam
  • buhăirăm
  • buhăiserăm
  • buhăisem
a II-a (voi)
  • buhăiți
(să)
  • buhăiți
  • buhăiați
  • buhăirăți
  • buhăiserăți
  • buhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • buhăie
(să)
  • buhăie
  • buhăiau
  • buhăi
  • buhăiseră
buhăi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buhăi
  • buhăire
  • buhăit
  • buhăitu‑
  • buhăind
  • buhăindu‑
singular plural
  • buhăiește
  • buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buhăiesc
(să)
  • buhăiesc
  • buhăiam
  • buhăii
  • buhăisem
a II-a (tu)
  • buhăiești
(să)
  • buhăiești
  • buhăiai
  • buhăiși
  • buhăiseși
a III-a (el, ea)
  • buhăiește
(să)
  • buhăiască
  • buhăia
  • buhăi
  • buhăise
plural I (noi)
  • buhăim
(să)
  • buhăim
  • buhăiam
  • buhăirăm
  • buhăiserăm
  • buhăisem
a II-a (voi)
  • buhăiți
(să)
  • buhăiți
  • buhăiați
  • buhăirăți
  • buhăiserăți
  • buhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • buhăiesc
(să)
  • buhăiască
  • buhăiau
  • buhăi
  • buhăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buhăi (țipa, tuși) intranzitiv regional

etimologie:

  • buhai
    surse: DEX '09