8 definiții pentru bufneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bufneálă sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: bufni + -eală] (Rar) Bufnitură.

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. 1. Îmbufnare. De șase ani de cînd îmi mănînci zilele cu neajunsuri și sărăcie; în fitece oră socoteli și catastișe, bufneli și chiondoreli. DELAVRANCEA, S.112. 2. Zgomot produs de o lovitură puternică; bufnitură. (Atestat în forma de pl. bufnele) Asculta bufnelele valurilor. DUNĂREANU, CH. 188. – Pl. și: bufnele.

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) 1. Îmbufnare. 2. Bufnitură. – Din bufni + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli

bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUFNEÁLĂ s. v. bufnitură.

BUFNEA s. bufnet, bufnire, bufnit, bufnitură, pufnet. (Se aude o ~.)

Intrare: bufneală
bufneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufnea
  • bufneala
plural
  • bufneli
  • bufnelile
genitiv-dativ singular
  • bufneli
  • bufnelii
plural
  • bufneli
  • bufnelilor
vocativ singular
plural