BUFNEALĂ, bufneli, s. f. 1. Îmbufnare. De șase ani de cînd îmi mănînci zilele cu neajunsuri și sărăcie; în fitece oră socoteli și catastișe, bufneli și chiondoreli. DELAVRANCEA, S.112. 2. Zgomot produs de o lovitură puternică; bufnitură. (Atestat în forma de pl. bufnele) Asculta bufnelele valurilor. DUNĂREANU, CH. 188. – Pl. și: bufnele.