8 definiții pentru bucățea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.

bucățea sf [At: DA / Pl: ~ele / E: bucată + -ea] Bucată mică.

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Din bucată + suf. -ea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucățeá (pop.) s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucățícă/bucățeá s.f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCĂȚEÁ s. v. bucățică, fărâmă, pic.

bucățea s. v. BUCĂȚICĂ. FĂRÎMĂ. PIC.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior.d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.

Intrare: bucățea
bucățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățea
  • bucățeaua
plural
  • bucățele
  • bucățelele
genitiv-dativ singular
  • bucățele
  • bucățelei
plural
  • bucățele
  • bucățelelor
vocativ singular
plural

bucățea

etimologie:

  • Bucată + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09