12 definiții pentru bușuma buciuma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bușuma vt [At: ENC.VET. 611V: ~șomá, buciu~ / Pzi: ~mez / E: fr bouchonner] A freca un cal cu un șomoiog de paie.

BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. A freca (un cal) cu un șomoiog de paie sau de fîn. Numaidecît ne apucarăm să bușumăm caii. PREDA, I. 86. – Variantă: buciuma (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 8/3, SADOVEANU, O. A. II 112) vb. I.

BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Reg.) A freca un cal cu un șomoiog de paie sau de fân. [Var.: buciumá vb. I] – Din bușon (puțin cunoscut) „șomoiog de paie” (< fr. bouchon).

A BUȘUMÁ ~éz tranz. (cai) A freca cu un mănunchi de paie (pentru a șterge de transpirație, de spumă). /Orig. nec.

buciumá [At: TETRAEV. (1574), 208 / V: ~ciná, ~ciuná / Pzi: bucium / E: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 (1) (sau din alte instrumente) Si: a trâmbița. 2 vt (Fig) A spune ceva la toată lumea, în gura mare Si: a anunța, a vesti. 3 vt (Spc) A lăuda. 4 vi (Reg) A plânge. 5 vi (D. lupi; rar) A urla.

BUCIUMÁ1 vb. I v. bușuma.

BUCIUMÁ1 vb. I. v. bușuma.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușumá vb., ind. prez. 1 sg. bușuméz, 3 sg. și pl. bușumeáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bușuma În ER, p. 66, am discutat pe bușuma, care de la înțelesul de „a freca caii cu șomoiogul” (vezi V. Em. Galan, Bărăgaul I, p. 303: Să-ți buciume armăsarul) a trecut la „a bate îndeset cu pumnii, fără a lăsa urme” (vezi și Lex. reg. I, p. 76: a bușuma „a bate pe cineva rău de tot” – de la Rîmnicu-Vîlcea. O paralelă semantică ne este oferită de a țesăla, care înseamnă „a bate”(TDRG).

Intrare: bușuma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bușuma
  • bușumare
  • bușumat
  • bușumatu‑
  • bușumând
  • bușumându‑
singular plural
  • bușumea
  • bușumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bușumez
(să)
  • bușumez
  • bușumam
  • bușumai
  • bușumasem
a II-a (tu)
  • bușumezi
(să)
  • bușumezi
  • bușumai
  • bușumași
  • bușumaseși
a III-a (el, ea)
  • bușumea
(să)
  • bușumeze
  • bușuma
  • bușumă
  • bușumase
plural I (noi)
  • bușumăm
(să)
  • bușumăm
  • bușumam
  • bușumarăm
  • bușumaserăm
  • bușumasem
a II-a (voi)
  • bușumați
(să)
  • bușumați
  • bușumați
  • bușumarăți
  • bușumaserăți
  • bușumaseți
a III-a (ei, ele)
  • bușumea
(să)
  • bușumeze
  • bușumau
  • bușuma
  • bușumaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buciuma
  • buciumare
  • buciumat
  • buciumatu‑
  • buciumând
  • buciumându‑
singular plural
  • buciumea
  • buciumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buciumez
(să)
  • buciumez
  • buciumam
  • buciumai
  • buciumasem
a II-a (tu)
  • buciumezi
(să)
  • buciumezi
  • buciumai
  • buciumași
  • buciumaseși
a III-a (el, ea)
  • buciumea
(să)
  • buciumeze
  • buciuma
  • buciumă
  • buciumase
plural I (noi)
  • buciumăm
(să)
  • buciumăm
  • buciumam
  • buciumarăm
  • buciumaserăm
  • buciumasem
a II-a (voi)
  • buciumați
(să)
  • buciumați
  • buciumați
  • buciumarăți
  • buciumaserăți
  • buciumaseți
a III-a (ei, ele)
  • buciumea
(să)
  • buciumeze
  • buciumau
  • buciuma
  • buciumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bușuma buciuma

  • 1. rar A freca un cal cu un șomoiog de paie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Numaidecît ne apucarăm să bușumăm caii. PREDA, I. 86.
      surse: DLRLC

etimologie: