9 definiții pentru bușmachiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bușmachíu sm [At: TDRG / V: busm~ / Pl: ~ii / E: rs башмак] (Reg) Încălțăminte asemănătoare cu pantoful, fără toc.

BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc1. – Din rus., ucr. bašmak.

BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc1. – Din rus., ucr. bašmak.

BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Mold., învechit, mai ales la pl.) Pantofi fără călcîi (de purtat în casă); papuci. Îmi vine să zvîrl pe fereastră cuca și bușmachiii, așa de tare mă mir. SADOVEANU, D. P. 49. Își punea bușmachiii de iuft, pe care nu-i încălța de patru ori pe an. VLAHUȚĂ, N. 9. Mi-o făgăduit rochie de nurcă și bușmachii. ALECSANDRI, T. 1153.

BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc. – Rus, ucr. bašmak.

bușmachíŭ V. bașmachiŭ.

bușneág sm vz bujneag

bașmachíu și bușmachiu m. (rus. [rut. pol.] bašmák și pašmák, pl. -akí, d. turc. bašmak și pašmak, de unde și rom. maĭ vechĭ pașmac). Est. Pl. Pantofi fără toc (de umblat prin casă). V. imineĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bușmachíu (înv., reg.) s. m., art. bușmachíul; pl. bușmachíi, art. bușmachíii (-chi-ii)

bușmachíu s. m., art. bușmachíul; pl. bușmachíi, art. bușmachíii

Intrare: bușmachiu
bușmachiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușmachiu
  • bușmachiul
  • bușmachiu‑
plural
  • bușmachii
  • bușmachiii
genitiv-dativ singular
  • bușmachiu
  • bușmachiului
plural
  • bușmachii
  • bușmachiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)