BUȘMACHIU, bușmachii, s. m. (Mold., învechit, mai ales la pl.) Pantofi fără călcîi (de purtat în casă); papuci. Îmi vine să zvîrl pe fereastră cuca și bușmachiii, așa de tare mă mir. SADOVEANU, D. P. 49. Își punea bușmachiii de iuft, pe care nu-i încălța de patru ori pe an. VLAHUȚĂ, N. 9. Mi-o făgăduit rochie de nurcă și bușmachii. ALECSANDRI, T. 1153.