BRUMAR² s. m. A doua lună (22 octombrie – 21 noiembrie) din calendarul republican francez (folosit în anii 1793-1806). – Din fr. brumaire.

brumar² sms [At: DEX² / E: fr brumaire] A doua lună (22 octombrie – 21 noiembrie) a calendarului republican francez folosit între 1793 și 1806.

brumar¹ sms [At: ANON. CAR. / E: brumă + -ar] 1 (Șîs -mic] Luna octombrie Si: (pop) brumăriu (5). 2 (Șîs -mare) Luna noiembrie Si: (pop) brumăriu (5).

brumar² s.m. A doua lună în calendarul republican francez (23 octombrie-21 noiembrie), folosit între anii 1793 și 1806. • /<fr. brumaire.

brumar¹ s.m. 1 (pop.) Numele popular al lunii noiembrie. Bătrînă... veștejită și uscată ca o frunză de brumar (DELAVR.). 2 (reg.) Luna octombrie. • /brumă + -ar.

BRUMAR sm. 📆 1 Numele popular al lunii Noemvrie, cînd cade mai adesea brumă ¶ 2 Pe alocuri, luna Octomvrie, numită mai adesea „brumărel”.

BRUMAR² s. m. A doua lună (22 octombrie – 21 noiembrie) din calendarul republican francez (folosit între anii 1793 și 1806). – Din fr. brumaire.

BRUMAR s. m. Nume popular dat lunii noiembrie (sau, pe alocuri, lunii octombrie). Bătrîna... veștejită și uscată ca. o frunză de brumar. DELAVRANCEA, S. 36.

BRUMAR s. m. (Pop.) Noiembrie. – Din brumă¹ + suf. -ar.

BRUMAR s. m. a doua lună în calendarul republican francez (23 octombrie – 21 noiembrie). (< fr. brumaire)

BRUMAR m. pop. A unsprezecea lună a anului; noiembrie. /brumă + suf. ~ar

brumar m. numele popular al lunei Noemvrie (adică luna când cade bruma mare). ║ a doua lună a anului republican francez (22 Oct. – 22 Nov.).

brumár m. (d. brumă). Vechĭ. Rar. Numele popular al luĭ Novembre. A doŭa lună a calendaruluĭ republican francez (d. 23 Octobre pînă la 21 Novembre).

!brumar (noiembrie) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui brumar (luna ~)

brumar (pop.) s. m., g.-d. lui brumar

brumar s. m.

BRUMAR s. v. noiembrie, octombrie.

brumar s. v. NOIEMBRIE. OCTOMBRIE.

brumar, s.m. (pop.) Luna noiembrie: „Vara tătă noaptea-i mică, / Nu-i de mărs la ibovnică; / Până-n luna lui brumar / C-atuncea-s nopțile mari” (Ștețco, 1990: 292). ■ În chestionarele din sec. XX, pentru a 11-a lună din calendar, maramureșenii au indicat noiemvre, noiembre, november (ALRRM, 1973: 657). ■ (onom.) Brumar(u), nume de familie frecvent în satele de pe Valea Izei; Brumaru, poreclă (în Rozavlea, Valea Stejarului, Borșa). – Din brumă + suf. -ar (MDA).

brumar, s.m. – (pop.) Luna noiembrie: „Vara tătă noaptea-i mică, / Nu-i de mărs la ibovnică; / Până-n luna lui brumar / C-atuncea-s nopțile mari” (Ștețco, 1990: 292). În chestionarele din sec. XX, pentru a 11-a lună din calendar, maramureșenii au indicat noiemvre, noiembre, november (cf. ALRRM, 1973: 657), din lat. november, de la novem „nouă”, a noua lună din vechiul calendar roman. ♦ (onom.) Brumar, Brumă, Bruma, Brumăreanu, Brumaru, nume de familie frecvent în loc. de pe Valea Izei (321 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Brumaru, poreclă (în Rozavlea, Valea Stejarului, Borșa). – Din brumă (< lat. bruma „chiciură, promoroacă”) + suf. -ar (Scriban, DLRM, MDA).

brumar, s.m. – (pop.) Luna noiembrie: „Vara tătă noaptea-i mică, / Nu-i de mărs la ibovnică; / Până-n luna lui brumar / C-atuncea-s nopțile mari” (Ștețco 1990: 292). În chestionarele din sec. XX, pentru a 11-a lună din calendar, maramureșenii au indicat noiemvre, noiembre, november (cf. ALR 1973: 657), din lat. november, de la novem „nouă”, a noua lună din vechiul calendar roman. Brumar(u), nume de familie (în Botiza), poreclă (în Rozavlea, Valea Stejarului, Borșa). – Din brumă (< lat. bruma „chiciură, promoroacă”) + -ar.