12 definiții pentru brumărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar1 + suf. -el.

BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar1 + suf. -el.

brumărél1, ~eá [At: SEVASTOS, C. 159/23 / Pl: ~ei, ~e / E: brumă + -ărel] 1 a (D. lâna mieilor) Alb-cenușiu (1). 2 sf Plantă erbacee din familia polemoniaceae Si: brumăriu (2) (reg) schinteuțe (Phlox drummondi). 3 sf Plantă erbacee din familia polemoniacee cu tulpina dreaptă rigidă și pătată, cu frunze simple, oblonge sau oval-lanceolate, cu flori roșii-violete, frumos mirositoare, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg): arsenică, bărsacăn, botcuțe, brumăriu (3), găzdoi, grănoasă, liliac nemțesc, liliecuț, liurbău de toamnă, oiegiuș, răcițele de toamnă, rotocoale, sălcioară, sămăcică, sburătoare, scaunul Domnului, ursărele (Phlox paniculata).

brumărél2 sm [At: DA ms / E: brumar1 + -el] (Pop) Octombrie.

BRUMĂRÉL s. m. Nume popular dat lunii septembrie sau octombrie (pe alocuri lunii noiembrie). Era la șfîrșitul lunii septembrie, care, în Moldova, se cheamă brumărel. SADOVEANU, Z. C. 5. ◊ (Poetic) Într-un tîrziu se simțea răceala brumărelului care se lăsă pe cea din urmă verdeață a anului și scînteia argintiu în lumina tainică a răsăritului lunii. SADOVEANU, O. VI 239. ◊ (Personificat) Eu sînt, dragă, brumărelul... Eu viu seara, pe răcoare, De mă culc pe sin de floare. ALECSANDRI, P. P. 33.

BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lunii noiembrie. – Din brumar + suf. -el.

BRUMĂRÉL m. pop. A zecea lună a anului; octombrie. /brumar + suf. ~el

brumărel m. brumarul mic, numele popular al lunei Octomvrie.

brumărél m., pl. (d. brumar). Vechĭ. Rar. Novembre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brumărél (pop.) s. m., g.-d. lui brumărél


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUMĂRÉL s. v. noiembrie, octombrie.

brumărel s. v. NOIEMBRIE. OCTOMBRIE.

Intrare: brumărel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brumărel
  • brumărelul
  • brumărelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brumărel
  • brumărelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brumărel

  • 1. popular A zecea lună a anului; nume popular dat lunii septembrie sau octombrie (pe alocuri lunii noiembrie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: noiembrie octombrie 3 exemple
    exemple
    • Era la șfîrșitul lunii septembrie, care, in Moldova, se cheamă brumărel. SADOVEANU, Z. C. 5.
      surse: DLRLC
    • poetic Într-un tîrziu se simțea răceala brumărelului care se lăsă pe cea din urmă verdeață a anului și scînteia argintiu în lumina tainică a răsăritului lunii. SADOVEANU, O. VI 239.
      surse: DLRLC
    • personificat Eu sînt, dragă, brumărelul... Eu viu seara, pe răcoare, De mă culc pe sîn de floare. ALECSANDRI, P. P. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Brumar + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX