12 definiții pentru briză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

bríză sf [At: PONI, F. 185 / Pl: ~ze / E: fr brise] 1 Vânt ușor, care suflă regulat la țărmul mării ziua, de la mare spre uscat, iar noaptea în sens invers. 2 (Pex) Boare.

bri s.f. (meteor.) Vînt ușor, care suflă regulat la țărmul mării, ziua de la mare spre uscat, iar noaptea în sens invers. ◊ Briză montană = vînt care suflă în amurg spre văi, iar dimineața spre culmi. ◊ Fig. Acest fapt... este o briză răcoroasă pentru inima ta (IBR.). ♦ Ext. Adiere, boare. • pl. -e. / <fr. brise.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vînt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; boare. O briză... se menținea încă îndărătnică, stricînd linia de front a navelor în larg.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vînt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. – Fr. brise.

BRÍZĂ s.f. Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

BRÍZĂ s. f. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

BRÍZĂ ~e f. 1) Vânt ușor, regulat, care suflă la țărmul mării, ziua înspre uscat, iar noaptea înspre mare. 2) fig. Suflare ușoară, răcoroasă și plăcută (de vânt); boare; adiere. /<fr. brise

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bri s. f., g.-d. art. brizei; pl. brize

bri s. f., g.-d. art. brizei; pl. brize

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bríză (bríze), s. f. – Vînt ușor, adiere, boare. Fr. brise.

Intrare: briză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bri
  • briza
plural
  • brize
  • brizele
genitiv-dativ singular
  • brize
  • brizei
plural
  • brize
  • brizelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bri, brizesubstantiv feminin

  • 1. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O briză... se menținea încă îndărătnică, stricînd linia de front a navelor în larg. BART, E. 117. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.