10 definiții pentru briză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

bríză sf [At: PONI, F. 185 / Pl: ~ze / E: fr brise] 1 Vânt ușor, care suflă regulat la țărmul mării ziua, de la mare spre uscat, iar noaptea în sens invers. 2 (Pex) Boare.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vînt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; boare. O briză... se menținea încă îndărătnică, stricînd linia de front a navelor în larg.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. – Fr. brise.

BRÍZĂ s.f. Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

BRÍZĂ s. f. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

BRÍZĂ ~e f. 1) Vânt ușor, regulat, care suflă la țărmul mării, ziua înspre uscat, iar noaptea înspre mare. 2) fig. Suflare ușoară, răcoroasă și plăcută (de vânt); boare; adiere. /<fr. brise


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bríză (bríze), s. f. – Vînt ușor, adiere, boare. Fr. brise.

Intrare: briză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bri
  • briza
plural
  • brize
  • brizele
genitiv-dativ singular
  • brize
  • brizei
plural
  • brize
  • brizelor
vocativ singular
plural

briză

  • 1. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • O briză... se menținea încă îndărătnică, stricînd linia de front a navelor în larg. BART, E. 117.
      surse: DLRLC

etimologie: