11 definiții pentru briboi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bribói sm [At: HODOȘ, P. P. 93 / Pl: ~ / E: nct] 1 (Bot; reg; șîs fratele ~ului) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu rizom vertical, gros, cu tulpina ramificată sus, acoperită cu peri, cu frunze palmatipartite, purpuriu-violacee, care crește în zone umbroase alpine și subalpine și este folosită în medicina populară (Geranium silvaticum) Si: băerile-inimii, grehetin, pliscariță, pliscu-cocorului, sovârf 2 (Bot; reg) Iarba vântului (Geranium columbinum). 3 Priboi.

BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum).Et. nec.

BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum).Et. nec.

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum). O vrut mama să mă bată C-o jordiță de briboi, Să mă-nvețe la război. HODOȘ, P. P. 93.

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii

bribói s. m., pl. bribói, art. bribóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRIBÓI s. (BOT.; Geranium silvaticum) (reg.) fratele-briboiului.

BRIBOI s. (BOT.; Geranium silvaticum) (reg.) fratele-briboiului.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bribói, briboi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu flori purpurii; iarba-vântului (Geranium columbinum L.), floarea-vinului, mușcata-jidului (Geranium macrorrhizum L.). (med. pop.) Se folosește pentru dureri de stomac și de șale (Borza, 1968). – Et. nec. (DEX, MDA, NDU).

bribói, briboi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu flori purpurii; iarba-vântului (Geranium columbinum L.). Floarea vinului, mușcata jidului (Geranium macrorrhizum L.). Se folosește pentru dureri de stomac și de șale (Borza 1968). Floare roșie-alburie, cu miros de mentă (Geranium alpestre). – Et. nec. (MDA, NDU).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina păroasă, înaltă de 30-70 cm și flori purpurii, răspăndită prin pajiști și buruienișuri în regiunile de munte (Geranium sylvaticum).

Intrare: briboi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briboi
  • briboiul
  • briboiu‑
plural
  • briboi
  • briboii
genitiv-dativ singular
  • briboi
  • briboiului
plural
  • briboi
  • briboilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

briboi geraniu geranium (2)

  • 1. regional Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fratele-briboiului un exemplu
    exemple
    • O vrut mama să mă bată C-o jordiță de briboi, Să mă-nvețe la război. HODOȘ, P. P. 93.
      surse: DLRLC

etimologie: