briboi sm [At: HODOȘ, P. P. 93 / Pl: ~ / E: nct] 1 (Bot; reg; șîs fratele ~ului) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu rizom vertical, gros, cu tulpina ramificată sus, acoperită cu peri, cu frunze palmatipartite, purpuriu-violacee, care crește în zone umbroase alpine și subalpine și este folosită în medicina populară (Geranium silvaticum) Si: băerile-inimii, grehetin, pliscariță, pliscu-cocorului, sovârf 2 (Bot; reg) Iarba vântului (Geranium columbinum). 3 Priboi.