15 definiții pentru briantină briliantină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-.Var.: briliantină s. f.] – Din fr. brillantine.

briantínă sf [At: DA / V: brilian~, brilan~ / Pl: ~ne / E: fr brillantine] 1 Produs cosmetic pentru ungerea părului. 2 (Înv) Praf mineral cu care se curăță vasele de aramă.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-Var.: briliantínă s. f.] – Din fr. brillantine.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic lichid său în formă de pastă, parfumat, preparat din uleiuri sau grăsimi, care se întrebuințează la îngrijirea părului. – Pronunțat: bri-an-. – Variantă: briliantínă (DUMITRIU, V. L. 78) s. f.

BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic uleios, care servește la îngrijirea părului. [Var.: briliantínă s. f.] – Fr. brillantine.

BRIANTÍNĂ s.f. Preparat cosmetic uleios și parfumat, întrebuințat la îngrijirea părului. [Pron. bri-an-, var. briliantină s.f. / < fr. brillantine].

BRIANTÍNĂ s. f. preparat cosmetic uleios și parfumat, folosit la îngrijirea părului. (< fr. brillantine)

BRIANTÍNĂ ~e f. Produs cosmetic uleios și parfumat, folosit pentru a da strălucire părului. [G.-D. briantinei; Sil. bri-an-] /<fr. brillantine

BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.

BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.

BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.

BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.

briliantínă sf vz briantină

BRILIANTÍNĂ s.f. v. briantină.

briliantină f. 1. praf pentru curățitul metalelor și al sticlelor; 2. un fel de cosmetic compus din uleiu de ricin, glicerină și spirt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

briantínă (bri-an-) s. f., g.-d. art. briantínei

briantínă s. f. (sil. bri-an-), g.-d. art. briantínei

Intrare: briantină
briantină substantiv feminin
  • silabație: bri-an-
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brianti
  • briantina
plural
  • briantine
  • briantinele
genitiv-dativ singular
  • briantine
  • briantinei
plural
  • briantine
  • briantinelor
vocativ singular
plural
briliantină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brilianti
  • briliantina
plural
  • briliantine
  • briliantinele
genitiv-dativ singular
  • briliantine
  • briliantinei
plural
  • briliantine
  • briliantinelor
vocativ singular
plural

briantină briliantină

  • 1. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: