13 definiții pentru brișcă (briceag)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bríșcă1 sf [At: MARIAN, NU. 513 / V: ~ștă / Pl: ? / E: mg bricska] (Pop) Briceag cu prăsele de lemn și cu o singură limbă.

BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).

BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).

BRÍȘCĂ2, briști și briște, s. f. (Transilv.) Briceag.

BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Magh. bicska.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bríșcă s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști

bríșcă (trăsură, briceag) s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bríșcă2, s.f. – (reg.) Briceag: „Ajunge în Țara Oașului, acolo unde oamenii sunt mai bătăuși, unde toți poartă brișcă la tisău...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 40). ♦ (onom.) Brișcan, Brișcaru, nume de familie (21 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. bicska „briceag”, contaminat cu brici (DEX, MDA).

bríșcă2, briște, s.f. – Briceag. – Din magh. bicska „briceag”, contaminat cu brici.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brișcă, briște s. f. (reg.) briceag

Intrare: brișcă (briceag)
brișcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcă
  • brișca
plural
  • briști
  • briștile
genitiv-dativ singular
  • briști
  • briștii
plural
  • briști
  • briștilor
vocativ singular
plural
brișcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcă
  • brișca
plural
  • briște
  • briștele
genitiv-dativ singular
  • briște
  • briștei
plural
  • briște
  • briștelor
vocativ singular
plural

brișcă (briceag)

etimologie:

  • limba maghiară bicska (influențat de brici și briceag).
    surse: DEX '09 DEX '98