16 definiții pentru brișcă (pl. -ti)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bríșcă1 sf [At: MARIAN, NU. 513 / V: ~ștă / Pl: ? / E: mg bricska] (Pop) Briceag cu prăsele de lemn și cu o singură limbă.

bríșcă2 sf [At: I. IONESCU, M. 436 / V: bricică / Pl: ~ște / E: pn briczka, rs бричка] (Pop) Trăsură mică, neacoperită, trasă de un cal sau doi Si: cabrioletă.

BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).

BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).

BRÍȘCĂ2, briști, s. f. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.

BRÍȘCĂ1, briști, s. f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită (v. cabrioletă); trăsură de țară. Îi aștepta brișca galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. REBREANU, R. II 7. A alergat cu brișca la moașa satului. CARAGIALE, M. 13. Brișca mea-i la portița grădinei... Ne-am sui iute într-însa și nici tătarii nu ne-ar prinde. ALECSANDRI, T. I 214. – Pl. și: briște. – Variantă: (învechit) brícică (pronunțat brici-că) (ALECSANDRI, T. 529) s. f.

BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Magh. bicska.

BRÍȘCĂ2, briști, s. f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită; trăsură de țară. – Rus bricka.

BRÍȘCĂ ~ti f. Trăsură ușoară și neacoperită, cu două roți, trasă de un cal; șaretă. /<rus. brițka

brișcă f. Mold. cabrioletă. [Pol. BRYCZKA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bríșcă (trăsură, briceag) s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÍȘCĂ s. (reg.) nadiceancă. (~ cu un cal.)

BRIȘCĂ s. (reg.) nadiceancă. (~ cu un cal.)

Intrare: brișcă (pl. -ti)
brișcă (pl. -ti) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcă
  • brișca
plural
  • briști
  • briștile
genitiv-dativ singular
  • briști
  • briștii
plural
  • briști
  • briștilor
vocativ singular
plural