15 definiții pentru breabăn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

breabăn sm [At: PANȚU, PL. / V: ~bene, brebenă / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 (Șîc ~ galben, ~ roșu) Brebenel (1) (Corydalis marchalliana). 2 (Șîc ~ alb) Floarea-paștilor (Anemone nemorosa). 3 Dedițel (Pulsatila montanae). 4 Oiță (Cantarellus cibarius). 5 Păștiță (Anemone ranuncoloides). 6 Mărunțiș (Cardamine glanduligera).

BREÁBĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

BREÁBĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

BREÁBĂN, brebeni, s. m. 1. (Bucov.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii și avînd un rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa),. 2. Brebenel. 3. (Transilv.) Nume dat mai multor specii de anemone: oiță, floarea-paștilor, păștiță, dedițel.

BREÁBĂN, brebeni, s. m. 1. (Reg.) Plantă erbacee cu flori roșii și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. (Bot.) Brebenel. 3. (Reg.) Nume dat mai multor specii de anemone.

BREÁBĂN brébeni m. 1) Plantă erbacee perenă din familia cruciferelor, înaltă, cu flori roșii-purpurii, reunite în raceme, răspândită, mai ales, în pădurile umbroase. 2) v. BREBENEL. [Sil. brea-băn] /Orig. nec.

breábăn m., pl. brebenĭ. V. brebenel.

breabene sm vz breabăn

brebenă sf vz breabăn


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

breábăn (reg.) s. m., pl. brébeni

breábăn s. m., pl. brébeni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BREÁBĂN s. (BOT.; Dentaria glandulosa) (reg.) creasta-cocoșului.

BREÁBĂN s. v. brebenea, brebenel, dediței-galbeni, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță, popilnic.

BREABĂN s. (BOT.; Dentaria glandulosa) (reg.) creasta-cocoșului.

breabăn s. v. BREBENEA. BREBENEL. DEDIȚEI-GALBENI. FLOAREA-PAȘTILOR. FLOAREA-PĂSĂRILOR. FLOAREA-VÎNTULUI-GALBENĂ. GĂINUȘĂ. GĂLBENELE. PĂȘTIȚĂ. POPILNIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

breábăn (-ébeni), s. m. – Diferite specii ale plantei Corydalis. Sl. bebrĭnŭ „castoreum”, de la bebrĭ „castor” (rom. breb); cf. Candrea, GS, VI, 321. Cihac, II, 29, indicase etimonul greșit lat. verbena, menționat cu îndoieli de Densusianu, Hlr., 105 și Pușcariu 219: cf. Philippide, Principii, 140. Der. brebenel, s. m. (brebenel, Corydalis Marchaliana sau bulbosa, etc.; ghiocel, Galanthus nivalis); îmbrebena, vb. (a împodobi, a găti, a înfrumuseța).

Intrare: breabăn
substantiv masculin (M28)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breabăn
  • breabănul
  • breabănu‑
plural
  • brebeni
  • brebenii
genitiv-dativ singular
  • breabăn
  • breabănului
plural
  • brebeni
  • brebenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)