BRAHICEFAL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

brahicefal, ~ă [At: MEHEDINȚI, G. F. 195 / Pl: ~i, ~e / E: fr brachycéphale] 1 a Care are țeasta capului aproape rotundă. 2 smf Ființă cu țeasta capului aproape rotundă. 3 sm Craniu aproape rotund.

brahicefal, -ă subst., adj. 1 s.n., adj. (Craniu) care este aproape rotund, avînd diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2 s.m., s.f., adj. (Persoană) care are craniul brahicefal. • pl. -i, -e. /<fr. brachycéphale.

BRAHICEFAL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un craniu brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

BRAHICEFAL, -Ă, brahicefali, -e, adj. (Despre oameni, în opoziție cu dolihocefal; adesea substantivat) Cu craniul aproape rotund; al cărui craniu are lungimea (măsurată de la baza nasului spre monticulul occipital) puțin mai mare decît lățimea.

BRAHICEFAL, -Ă, brahicefali, -e, adj. (Despre oameni) Cu craniul aproape rotund. – Fr. brachycéphale (<gr.).

BRAHICEFAL, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care are craniul aproape rotund. [< fr. brachycéphale, cf. gr. brachys – scurt, kephale – cap].

BRAHICEFAL, -Ă adj., s. m. f. (om) cu craniul aproape rotund. (< fr. brachycéphale)

BRAHICEFAL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are craniul aproape rotund. /<fr. brachycéphale

brahicefal a. al cărui craniu e relativ rotund.

brachi- și brahicéfal și (ob., dar nu maĭ bine) -ál, -ă adj. (vgr. brahýs, scurt și cefal din a-cefal). Cu craniu scurt, adică aproape tot așa de lung (de la frunte la ceafă) cît și de lat (de la o tîmplă la alta).

brahicefal adj. m., s. m., pl. brahicefali; adj. f., s. f. brahicefală, pl. brahicefale

brahicefal adj. m., s. m., pl. brahicefali; adj. f., s. f. brahicefală, pl. brahicefale

brahicefal adj. m., s. m., pl. brahicefali; f. sg. brahicefală, pl.brahicefale

brahicefal

BRAHI-₁ „scurt, îngust”. ◊ gr. brakhys „scurt” > fr. brachy-, engl. id., germ. id., it. brachi- > rom. brahi-. □ ~bazie (v. -bazie), s. f., mers cu pași anormal de mici; ~blast (v. -blast), s. n., lujer anual scurt, cu creștere limitată; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpina scurtă; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care are craniul cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., constituția unei persoane brahicefale; sin. brahicranie; ~cer (v. -cer₁), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are coarne sau antene scurte. 2. s. n. pl., Subordin de insecte diptere, care se caracterizează prin antene scurte; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., anomalie caracterizată prin scurtarea accentuată a uneia sau a ambelor buze; sin. microcheilie; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri scurte; ~corm (~korm) (v. -corm), adj., s. m. și f., (persoană) cu trunchiul scurt; ~cran (v. -cran), adj., cu craniul mic; ~cranie (v. -cranie), s. f., brahicefalie*; ~dactil (v. -dactil), adj., cu degetele scurte; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin scurtimea exagerată a degetelor; ~drom (v. -drom), adj., (despre nervația frunzei) îndreptat spre marginea organului, apoi curbat și reticulat; ~falangie (v. -falangie), s. f., anomalie caracterizată prin falange anormal de scurte; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze foarte scurte; ~glosie (v. -glosie), s. f., limbă anormal de scurtă; ~gnat (v. -gnat), adj., cu maxilare anormal de scurte; ~gnatie (~gnație) (v. -gnatie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin dezvoltarea redusă în lungime a maxilei sau a mandibulei; ~grafie (v. -grafie), s. f., stenografie*; ~logie (v. -logie₁), s. f., specie de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; sin. brahiologie; ~melie (v. -melie), s. f., malformație congenitală, caracterizată prin dezvoltarea incompletă sau în lungime a membrelor; sin. micromelie; ~metrop (v. metr/o-, v. -op), adj., (despre ochi) al cărui focar este situat între infinit și retină; ~metropie (v. metr/o-₂, v. -opie), s. f., stare patologică a ochiului brahimetrop; ~morf (v. -morf), adj., s. m., (tip constituțional) caracterizat prin trup îndesat și membre scurte; sin. brahitip; ~morfie (v. -morfie), s. f., stare caracterizată printr-o statură anormal de mică; ~odont (v. -odont), adj., ai cărui dinți au coroană scurtă și erupție rapidă; ~pnee (v. -pnee), s. f., respirație scurtă și sacadată; ~pode (v. -pode), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu picioarele sau cu pețiolurile scurte. 2. s. n. pl., Clasă de animale nevertebrate bentonice, exclusiv marine; ~pter (v. -pter), adj., cu aripile anormal de scurte; ~rahie (v. -rahie), s. f., coloană vertebrală anormal de scurtă; ~rinc (v. -rinc), adj., cu ciocul scurt; ~rinie (v. -rinie), s. f., anomalie congenitală caracterizată printr-un nas foarte scurt; ~schelie (v. -schelie), s. f., dezvoltare insuficientă a membrelor inferioare; ~stafilie (v. -stafilie), s. f., anomalie caracterizată printr-un arc alveolar scurt; ~stilie (v. -stilie), s. f., tip de heterostilie cu stile mai scurte decît staminele; ~tip (v. -tip), adj., s. m., brahimorf*; ~ur (v. -ur), adj., cu coada scurtă.