13 definiții pentru bragagiu brahagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bragagíu sm [At: FILIMON, C. I, 610 / V: ~aha~ / Pl: ~gii / E: bragă + -agiu] 1 Fabricant de bragă. 2 Vânzător de bragă. 3 (Iuz; îs) Plan de -~ Proiect care eșuează.

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. (Înv.) Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Cel care face sau vinde bragă. Se aude, acoperind tot zgomotul stradei, glasul unui bragagiu. CARAGIALE, O. II 169. Simigiii împreună cu bragagiii și salipgiii arnăuți făceau contrast cu alunarii. FILIMON, C. 58. – Variantă: (Mold.) brahagíu (ALECSANDRI, T. 531) s. m.

BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Persoană care face sau vinde bragă. – Din bragă + suf. -agiu.

BRAGAGÍU ~i m. înv. 1) Lucrător specializat în prepararea brăgii. 2) Vânzător de bragă. /bragă + suf. ~agiu

bragagiu m. cel ce face sau vinde bragă.

bragagíŭ m. (d. bragă). Care face saŭ vinde bragă. – Fem. bragagiță saŭ gĭoáĭcă.

brahagiu sm vz bragagiu

BRAHAGÍU s. m. v. bragagiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bragagíu (înv.) s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (-gi-ii)

bragagíu s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii

Intrare: bragagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bragagiu
  • bragagiul
  • bragagiu‑
plural
  • bragagii
  • bragagiii
genitiv-dativ singular
  • bragagiu
  • bragagiului
plural
  • bragagii
  • bragagiilor
vocativ singular
  • bragagiule
plural
  • bragagiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brahagiu
  • brahagiul
plural
  • brahagii
  • brahagiii
genitiv-dativ singular
  • brahagiu
  • brahagiului
plural
  • brahagii
  • brahagiilor
vocativ singular
  • brahagiule
plural
  • brahagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bragagiu brahagiu

  • 1. învechit Persoană care face sau vinde bragă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se aude, acoperind tot zgomotul stradei, glasul unui bragagiu. CARAGIALE, O. II 169.
      surse: DLRLC
    • Simigiii împreună cu bragagiii și salipgiii arnăuți făceau contrast cu alunarii. FILIMON, C. 58.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bragă + sufix -agiu.
    surse: DEX '98 DEX '09