11 definiții pentru botanică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspîndirea lor pe glob și cu clasificarea lor în familii, clase etc. M-am pus pe studiat botanica. NEGRUZZI, S. I 103.

BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.).

BOTÁNICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul plantelor. [< fr. botanique, cf. gr. botanike].

BOTÁNICĂ f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor. [G.-D. botanicii] /<fr. botanique

botanică f. știința care are de obiect cunoașterea, descrierea și clasificarea vegetalelor.

botánic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr botanique] 1 a Privitor la plante. 2 a (Îs) Grădină ~ă Grădină special amenajată pentru cultivarea și studierea a numeroase specii de plante. 3 sf Știință care se ocupă cu studiul plantelor. 4 a Care aparține botanicii (3). 5 a Care se referă la botanică (3).

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

botánică s. f., g.-d. art. botánicii

botánică s. f., g.-d. art. botánicii


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOTÁNICĂ (< fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor, cercetînd structura, activitatea vitală și dezvoltarea lor, relații cu mediul, repartizarea lor în spațiu și timp, clasificarea, originea și evoluția lor. Primele consemnări cunoscute despre plante datează din timpul lui Teofrast (c. 372-287 î. Hr.) și Discoride (sec. 1 î. Hr.). Datorită descoperirii microscopului (sec. 17) și dezvoltării metodei experimentale, b. marchează un salt calitativ; în cadrul ei își delimitează aria de cercetare, separîndu-se, o serie de discipline: anatomia și fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetătorii români s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică de la noi), Tr. Săvulescu, I. Prodan, D. Brândză, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyárády.

Intrare: botanică
botanică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botanică
  • botanica
plural
genitiv-dativ singular
  • botanici
  • botanicii
plural
vocativ singular
plural

botanică

  • 1. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • M-am pus pe studiat botanica. NEGRUZZI, S. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie: