11 definiții pentru bostangiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bostangiu sn[1] [At: NECULCE, ap. DA / Pl: ~gii / E: tc bostangy] 1 Bostănar. 2 Soldat din garda sultanului, care avea grijă și de grădinile seraiului. 3 (Îs) ~ bașa (sau pașa) Căpetenia bostangiilor (2).

  1. Nu poate fi sn. — Ladislau Strifler

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Învechit și arhaizant) Soldat pedestru din garda sultanului, care avea în grija sa și grădinile seraiului. De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri, între scînteieri de cișmele, subt paza bostangiilor. SADOVEANU, 7. C. 277.

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Înv.) Soldat din garda sultanului care avea grijă de grădinile seraiului. – Tc. bostancı.

BOSTANGIU s. m. (Moid.) Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. Avînd cu el mai bine de 40 de bostangii. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: tc. bostancı. substantiv masculin

bostangiu m. 1. odinioară, soldat din garda Sultanului: Osmangii și bostangii au să curgă mii de mii AL.; 2. (ironic) poreclă dată Bulgarilor și Sârbilor (vânzători de bostani). [Turc. BOSTANDJI, lit. grădinar].

bostangíŭ m. (turc. bostanğy). La Turcĭ, soldat din gardă care îngrijea și de grădinile sultanuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bostangíu (reg.) s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)

bostangíu s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOSTANGÍU s. v. pepenar.

Intrare: bostangiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bostangiu
  • bostangiul
  • bostangiu‑
plural
  • bostangii
  • bostangiii
genitiv-dativ singular
  • bostangiu
  • bostangiului
plural
  • bostangii
  • bostangiilor
vocativ singular
  • bostangiule
plural
  • bostangiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bostangiu

  • 1. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri, între scînteieri de cișmele, subt paza bostangiilor. SADOVEANU, 7. C. 277.
      surse: DLRLC
  • surse: DLRLC

etimologie: