BOSTANGIU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Învechit și arhaizant) Soldat pedestru din garda sultanului, care avea în grija sa și grădinile seraiului. De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri, între scînteieri de cișmele, subt paza bostangiilor. SADOVEANU, 7. C. 277.