7 definiții pentru bontire

Explicative DEX

BONTIRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

BONTIRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

bontire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: bonti] Teșire a muchiilor unui obiect Si: bontit1.

bontire s.f. Acțiunea de a bonți și rezultatul ei. • pl. -i. /v. bonti.

Ortografice DOOM

bontire (rar) s. f., g.-d. art. bontirii; pl. bontiri

bontire (rar) s. f., g.-d. art. bontirii; pl. bontiri

bontire s. f., g.-d. art. bontirii; pl. bontiri

Enciclopedice

BONTÍRE (< bont) s. f. Teșire a muchiei unui obiect, cu formarea unei suprafețe aproximativ cilindrice.

Intrare: bontire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bontire
  • bontirea
plural
  • bontiri
  • bontirile
genitiv-dativ singular
  • bontiri
  • bontirii
plural
  • bontiri
  • bontirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bontire, bontirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98
    sinonime: bontit
etimologie:
  • vezi bonti DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.