2 definiții pentru bontit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bontit1 sn[1] [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bonti] Bontire. modificată
- sm → sn — Ladislau Strifler
bontit2, ~ă smf[1] [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bonti] (D. muchiile unui obiect) Teșit2. modificată
- sm → smf — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bontit
bontit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)