11 definiții pentru bojogar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bojogár sm [At: FILIMON, C. II, 338 / Pl: ~i / E: bojog + -ar] 1 (Înv) Persoană care adună bojocii (1) aruncați din abatoare și-i vinde pentru hrana câinilor și pisicilor. 2 (Rar) Potlogar.

BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Hoț, borfaș, găinar. ♦ (De nuanță afectivă) Șiret, ștrengar. V. hoțoman. Scotea, nene, bojogarul de zeu, niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110.

BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Hoț, borfaș. ♦ Șiret, ștrengar. – Din bojog + suf. -ar.

bojogar m. hoț prost sau nedibaciu: da, sunteți niște bojogari FIL. [Lit. vânzător de bojogi].

bojogár m. (d. bojog, lucru fără valoare în măcelărie). Munt. Cel ce ĭa bojociĭ p. hrana cîinilor și pisicilor. Fig. Hoț prost, găinar, borfaș. – Fem. -ărïță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bojogár (rar) s. m., pl. bojogári

bojogár s. m., pl. bojogári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOJOGÁR s. v. borfaș, pungaș.

bojogar s. v. BORFAȘ. PUNGAȘ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bojogar, bojogari s. m. hoț mărunt

Intrare: bojogar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bojogar
  • bojogarul
  • bojogaru‑
plural
  • bojogari
  • bojogarii
genitiv-dativ singular
  • bojogar
  • bojogarului
plural
  • bojogari
  • bojogarilor
vocativ singular
  • bojogarule
  • bojogare
plural
  • bojogarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bojogar

etimologie:

  • Bojog + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09