15 definiții pentru boccegiu bocceagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boccegiu sm vz bocceagiu

BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu.

BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu.

BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu.

bocceagíu sm [At: DA / V: -ceg- / Pl: ~ii / E: tc bohgaçi] (Înv) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ață, ace) Si: tolbaș, coropcar, marchitan, mămular.

BOCCEAGÍU s. m. v. boccegiu.

BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Învechit) Negustor ambulant care-și purta marfa în spate, într-o boccea. Foarte rar se auzea prin orașe cîte un bocceagiu strigînd: «marfă», «marfă), cu legătura rezemată pe cot. GHICA, S. XII. – Variantă: boccegíu (ALECSANDRI, T. 19) s. m.

BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegíu s. m.] – Tc. bohçacı.

BOCCEAGÍU ~i m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar; marchitan. /<turc. bohçaci

bocceagiu m. 1. cel ce face sau vinde boccele; 2. cel ce-și poartă marfa într’o boccea. [Turc. BOGČADJI].

bocceagíŭ (vest), -cegíŭ și -cengíŭ (est) m. (turc. boghčağν). Tolbaș, marfagiŭ, coropcar, negustor ambulant (care vindea pînză, ață, ace ș.a.): Herșcu boccengiu. V. mămular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)

bocceagíu s. m., art. bocceagíul; pl. bocceagíi, art. bocceagíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOCCEAGÍU s. v. marchitan.

Intrare: boccegiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccegiu
  • boccegiul
  • boccegiu‑
plural
  • boccegii
  • boccegiii
genitiv-dativ singular
  • boccegiu
  • boccegiului
plural
  • boccegii
  • boccegiilor
vocativ singular
  • boccegiule
plural
  • boccegiilor
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocceagiu
  • bocceagiul
  • bocceagiu‑
plural
  • bocceagii
  • bocceagiii
genitiv-dativ singular
  • bocceagiu
  • bocceagiului
plural
  • bocceagii
  • bocceagiilor
vocativ singular
  • bocceagiule
plural
  • bocceagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocceagiu boccegiu

  • 1. învechit Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coropcar marchitan tolbaș un exemplu
    exemple
    • Foarte rar se auzea prin orașe cîte un bocceagiu strigînd: «marfă», «marfă», cu legătura rezemată pe cot. GHICA, S. XII.
      surse: DLRLC

etimologie: