14 definiții pentru boc (obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boc1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: ger Bock „țap (de bere)”] (Trs) 1 Ulcică de circa 1/4 litru Si: bocal, bardac. 2 Conținutul unui boc (1). 3 Ulcica împreună cu conținutul.

boc2 sn [At: DAMÉ, T. / Pl: ~uri / E: ger Bock] 1 Scăunel pe care se reazămă piciorul calului când i se pilesc cuiele potcoavelor. 2 Masă la cenușar, pe care se curăță pieile de păr și de carne. 3 (Reg; gms) Capră pentru vizitiu. 4 Tălpică de strâns roțile căruței.

boc3 si [At: ȘIO / E: tc bock yemek] (Îvr; îe) A mânca ~ (turcesc) A spune minciuni Si: a mânca rahat sau (pfm) căcat.

boc4 sn [At: REV. ROM. I, 41 / Pl: ~uri / E: ns cf bocnă] (Îe) Înghețat ~ Înghețat bocnă.

boc5 sn [At: VICIU, GL, / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Capete scurte de brad. 2 Capul cu care se leagă lemnul de plută. 3 (Îs) Lemne legate în - Lemne legate de plută cu o sârmă împletită care le străbate la capătul subțire.

boc6 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) Zăvor la porțile caselor de la țară.

BOC2, bocuri, s. n. Masă (sau trunchi de copac înclinat) pe care se lucrează pieile la bazinul cu lapte de var.

BOC2, bocuri, s. n. Masă (sau trunchi de copac înclinat) pe care se lucrează pieile la bazinul cu lapte de var. – Germ. Bock.

boc n. Mold. butuc tăiat în scânduri: un boc de scânduri. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boc3 (în expr. a mânca ~ / ~ turcesc) (înv., reg.) s. m.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boc (bócuri), s. n.1. scăunel, taburet al fierarilor. – 2. Capră, bancă pe care șade vizitiul. Germ. Bock „capră; șevalet” (DAR). Sec. XIX.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOC (< germ.) s. n. 1. Masă sau trunchi de arbore pe care se curăță pieile de păr, de epidermă și de carne la cenușar. 2. Rezervor cilindric orizontal folosit drept cristalizor în instalațiile de extracție a zahărului din sfeclă.

Intrare: boc (obiect)
boc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boc
  • bocul
  • bocu‑
plural
  • bocuri
  • bocurile
genitiv-dativ singular
  • boc
  • bocului
plural
  • bocuri
  • bocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boc (obiect)

  • 1. Masă (sau trunchi de copac înclinat) pe care se lucrează pieile la bazinul cu lapte de var.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie: