20 de definiții pentru bobot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.

bobot sn [At: CONACHI, P. 227 / V: sf / Pl: ~e / E: bg бобот, srb bobot] 1 (Înv) Vâlvătaie. 2 (Îe) A vorbi în -e A vorbi aiurea. 3 (Mol; îae) A vorbi în necunoștință de cauză. 4-5 (Îrg; îe) A umbla (sau a merge) în -e A umbla fără rost. 6 (Îrg; îlav) În (sau din) -e La întâmplare. 7 (Trs) Acces (de furie).

bobot s.n. 1 (înv.) Flacără. Un foc pe ceriuri în bobote deodată Noaptea fulgerînd se vede (CON.). 2 (înv., reg.; precedat de prep. „în”, „din”) Întîmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întîmplare, fără socoteală. Taci, măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote, că s-a mînie omul (CR.). 3 (reg.) Acces (de furie, de mînie). Leana Nastasie, într-o bobotă de mînie, dădu... pe Ileana (POP.). • pl. -e. și bobotă s.f. /<bg. бобот, srb. bobot.

BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., scr. bobot.

BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Învechit și regional) Flacără (care izbucnește deodată, pe neașteptate). V. bobotaie, vîlvătaie. Un foc ce pe ceriuri în bobote deodată Noaptea fulgerînd se vede și stingîndu-se îndată... CONACHI, F. 277. ◊ (Azi mai ales în expr.) În (sau, mai rar, din) bobot (sau bobote) = de mîntuială, fără rost, (făcut) la întîmplare, într-o doară. Asta nu s-a spus în bobot, cum ar crede criticul. RUSSO, S. 6. Pe cînd noi dam în bobot, [turcul din cetate] trăgea în carne vie. ALECSANDRI, la TDRG. A vorbi în bobot (sau bobote) = a spune pe neașteptate ceva nepotrivit, a vorbi într-aiurea, în dodii; a aiura, a vorbi fără a ști cum stau lucrurile. Taci măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote, că s-a mînie omul. CREANGĂ, A. 105. Vorbește în bobote pălămariul. Se vede că l-o amețit dragostea. ALECSANDRI, T. 911. A umbla (sau a merge) în bobote =a umbla (sau a merge) degeaba, fără rost, la întîmplare, fără țintă. A zăcut vreo două ceasuri fără suflare, apoi, mergînd în bobote, s-a dus unde îl puteau duce picioarele. PAS, L. I 81. Dacă cunoști drumul pe aici, hai să mergem pe unde o fi mai d-a dreptul... ori zici așa și mergi și tu tot ca mine, în bobote? VISSARION, B. 114. Mergea, cum se zice, în bobote; nu știa singură încotro. CONTEMPORANUL, VI 103. 2. (Transilv., în forma bobotă) Acces (de furie). Lelea Nastasie, într-o bobotă de mînie, dădu... pe Ileana. RETEGANUL, P. I 52. Variantă: (2) bóbotă s. f.

BÓBOT, bobote, s. n. (Înv. și reg.) Flacără (care izbucnește deodată, pe neașteptate). ◊ (Astăzi în loc. adv.) În bobot(e) sau din bobote = fără rost, fără sens, la întîmplare. – Bg., sb. bobot.

BÓBOT ~e n.: În ~e fără noimă; într-o doară. A vorbi (sau a umbla) în ~e a vorbi (sau a umbla) fără rost. /<bulg., sb. bobot

bóbot n., pl. e (bg., sîrb. bobot, bubuitură. V. bobotă). Est. Fam. În bobote (rar în bobot), la noroc, la voĭa întîmplăriĭ: a înainta, a trage cu pușca în bobote.

BÓBOTĂ s. f. v. bobot.

bobote (în) adv. Mold. într’o doară: vorbește în bobote pălimariul AL. [Cf. serb. BOBOTA, enigmă].

bóbotă f. pl. e (sîrb. bobota, ghicitoare). Vest. Dîrdoră, zbucium, agitațiune: a intervenit bobota măritișuluĭ și nu s’a maĭ interesat de plată (Rebr. 1, 265), în bobota necazurilor luĭ (2, 32).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bobot (înv., reg.) s. n., pl. bobote (și în: a vorbi în bobote)

bobot (înv., reg.) s. n., pl. bobote

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÓBOT s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare.

bobot s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂLAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bóbot (bóbote), s. n.1. Flacără, flăcăraie. – 2. Acces, pornire, atac. – Var. bobotă. Creație expresivă, cf. sl. bobotŭ „zgomot”, bobotati „a face zgomot”, ngr. βωβός „tont”, sp. bobo.Der. bobotaie, s. f. (vîlvătaie, incendiu), format ca vîlvătaie, pălălaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama).

Intrare: bobot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobot
  • bobotul
  • bobotu‑
plural
  • bobote
  • bobotele
genitiv-dativ singular
  • bobot
  • bobotului
plural
  • bobote
  • bobotelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobotă
  • bobota
plural
  • bobote
  • bobotele
genitiv-dativ singular
  • bobote
  • bobotei
plural
  • bobote
  • bobotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bobot, bobotesubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Flacără (care izbucnește deodată, pe neașteptate). DLRLC
    • format_quote Un foc ce pe ceriuri în bobote deodată Noaptea fulgerînd se vede și stingîndu-se îndată... CONACHI, F. 277. DLRLC
    • chat_bubble mai ales În (sau din) bobot (sau bobote) = de mântuială, fără rost, (făcut) la întâmplare, într-o doară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întâmplare
      • format_quote Asta nu s-a spus în bobot, cum ar crede criticul. RUSSO, S. 6. DLRLC
      • format_quote Pe cînd noi dam în bobot, [turcul din cetate] trăgea în carne vie. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
      • chat_bubble A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Taci măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote, că s-a mînie omul. CREANGĂ, A. 105. DLRLC
        • format_quote Vorbește în bobote pălămariul. Se vede că l-o amețit dragostea. ALECSANDRI, T. 911. DLRLC
        • format_quote A zăcut vreo două ceasuri fără suflare, apoi, mergînd în bobote, s-a dus unde îl puteau duce picioarele. PAS, L. I 81. DLRLC
        • format_quote Dacă cunoști drumul pe aici, hai să mergem pe unde o fi mai d-a dreptul... ori zici așa și mergi și tu tot ca mine, în bobote? VISSARION, B. 114. DLRLC
        • format_quote Mergea, cum se zice, în bobote; nu știa singură încotro. CONTEMPORANUL, VI 103. DLRLC
  • 2. regional Acces (de furie, de mânie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acces
    • format_quote Lelea Nastasie, într-o bobotă de mînie, dădu... pe Ileana. RETEGANUL, P. I 52. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.