15 definiții pentru boarfă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

boarfă2 sf [At: PAMFILE, I. C. 347 / V: bur~[1] / Pl: ~fe / E: nct] (Pfm) 1 Îmbrăcăminte veche, uzată. 2 (Pex; lpl) Obiecte de uz personal (îmbrăcăminte, lenjerie, încălțăminte) Si: (pfm) catrafuse. 3 Prostituată.

  1. Prescurtarea bur~ indică burfă, dar cuvântul-titlu care face trimitere către această definiție consemnează doar sfpburfe. — Ladislau Strifler

boárfă1 sf [At: ANTIPA, P. / Pl: ~fe / E: nct] (Iht; reg) Boiștean.

BOÁRFĂ, boarfe, s. f. Rufă sau haină (veche, uzată, zdrențuită).

BOÁRFĂ ~e f. pop. 1) Haină veche și zdrențuită; buleandră; tearfă. 2) la pl. Obiecte de uz personal (sau casnic), în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. Femeie de moravuri ușoare; târfă. [Sil. boar-fă] /Orig. nec.

BOÁRFE s. f. pl. Rufe sau haine (vechi, murdare, zdrențuite). V. buleandră. Erau înăuntru și niște boarfe pe care le-au pus peste ei către ziuă, cînd s-a făcui mai rece. PAS, L. I 64. Își ia boarfele într-o traistă și se duce la păcură. PREDA, Î. 114. În prima zi cu soare... au fost scoase toate boarfele afară și scuturate. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132.

borfă f. pl. lucruri de casă (perne, plapome, lăicer), apoi sdrențe, cârpe, vechituri: își culege boarfele de jos CR. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boárfă (fam.) s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

boárfă s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOÁRFE s. pl. bulendre (pl.), calabalâc, catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~le și pleacă!)

BOARFE s. pl. bulendre (pl.), calabalîc, catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boárfă (boárfe), s. f. – Pește mic de rîu, dintr-o specie nedeterminată. Săs. buerwan < germ. Barbe, după Lacea, Dacor., III, 478; Iordan, BF, II, 192, îl identifică cu boarfe „cîrpe”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

boarfă, boarfe s. f. 1. articol de îmbrăcăminte 2. prostituată

Intrare: boarfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boarfă
  • boarfa
plural
  • boarfe
  • boarfele
genitiv-dativ singular
  • boarfe
  • boarfei
plural
  • boarfe
  • boarfelor
vocativ singular
  • boarfă
  • boarfo
plural
  • boarfelor

boarfă

  • 1. familiar Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buleandră tearfă 3 exemple
    exemple
    • Erau înăuntru și niște boarfe pe care le-au pus peste ei către ziuă, cînd s-a făcui mai rece. PAS, L. I 64.
      surse: DLRLC
    • Își ia boarfele într-o traistă și se duce la păcură. PREDA, Î. 114.
      surse: DLRLC
    • În prima zi cu soare... au fost scoase toate boarfele afară și scuturate. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune mai ales la plural Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Epitet dat unei femei ușoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: târfă

etimologie: