10 definiții pentru bleojdit (pleoștit)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLEOJDIT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojdit2 sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: bleojdi2] (Îvp) Bleojdire2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bleojdit4, ~ă a [At: STANCU, D. 148 / Pl: ~iți, ~e / E: bleojdi2] (Pop) 1 Moleșit. 2 (D. obiecte) Fleșcăit. 3-4 (D. obiecte) Lăsat (în jos). 5 (D. obiecte) Turtit. 6 (D. oameni) Ticăloșit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bleojdit1, -ă adj. (reg., fam.; despre ochi) Holbat, zgîit. • pl. -ți, -te. /v. bleojdi1.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bleojdit2, -ă adj. (pop., fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoștit. • pl. -ți, – te. /v. bleojdi2.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BLEOJDIT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; pleoștit. – V. bleojdi2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BLEOJDIT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. Lăsat în jos; turtit, pleoștit. Umbli cu pălăria găurită, bleojdită. STANCU, D. Îi măturase și, îi cîntărise și el... Mustățile mai crescute la unii, mai bleojdite la alții. PAS, L. I 291. Cățelușii, care pîn-aci stau pe lîngă foc cu urechile bleojdite și cu nasurile sub coadă, se repeziră ca niște săgeți, se năpustiră spre babă. FOFESCU, B. I 98. – Pronunțat: bleoj-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLEOJDIT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. Lăsat în jos, pleoștit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BLEOJDIT adj. v. atârnat, bleg, blegit, bulbucat, căscat, clăpăug, holbat, lăsat, mare, mărit, pleoștit, umflat, zgâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bleojdit adj. v. ATÎRNAT. BLEG. BLEGIT. BULBUCAT. CĂSCAT. CLĂPĂUG. HOLBAT. LĂSAT. MARE. MĂRIT. PLEOȘTIT. UMFLAT. ZGÎIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: bleoj-dit
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bleojdit, bleojdităadjectiv
-
- Umbli cu pălăria găurită, bleojdită. STANCU, D. DLRLC
- Îi măturase și, îi cîntărise și el... Mustățile mai crescute la unii, mai bleojdite la alții. PAS, L. I 291. DLRLC
- Cățelușii, care pîn-aci stau pe lîngă foc cu urechile bleojdite și cu nasurile sub coadă, se repeziră ca niște săgeți, se năpustiră spre babă. FOFESCU, B. I 98. DLRLC
-
etimologie:
- bleojdi DEX '09 DLRM