blat¹ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: ger Blatt] 1 Foaie din aluat pentru tort. 2 Placă de lemn (la masă).

blat¹ s. n. 1 Foaie de aluat pentru tort. 2 Suprafața (netedă) a unor obiecte. • pl. -uri. /<germ. Blatt.

blat² s.n. (fam.) 1 Loc.adv. Pe blat = fără a plăti ceva. A intrat pe blat la meci. ◊ A călători (sau a merge) pe blat ori a face blatul = a călători fără bilet într-un mijloc de transport public. Mergi pe blat = Fă-te că nu știi!, Fă-te că nu observi! A face un blat (sau blatul) = a beneficia de un serviciu, a obține ceva fără a plăti. A făcut blatul la cantină. 2 (sport) Meci de fotbal trucat. • pl. -uri. /cf. blau.

BLAT s.n. Aluat pentru prăjituri. [< germ. Blatt].

BLAT s. n. 1. foaie de aluat pentru tort. 2. suprafață (netedă) a unor obiecte. (< germ. Blatt)

blat s. n., pl. blaturi

*blat s. n., pl. blaturi

blat s. n., pl. blaturi

blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială).

BLAT, blaturi, s.n. (În gastronomie) Produs semipreparat de cofetărie-patiserie: un aluat gata copt, de formă rotundă (pentru torturi) sau dreptunghiulară (pentru prăjituri sau rulade).