Definiția cu ID-ul 418263:
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială).