12 definiții pentru blănar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blănár sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: blană + -ar] 1 Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană. 2 (Înv) Meseriaș care îmblănește haine. 3 Negustor de blănuri.

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar.

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană; negustor de blănuri. – Blană + suf. -ar.

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri.

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri. – Din blană + suf. -ar.

BLĂNÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în prelucrarea blănurilor și/sau în confecționarea unor articole din blană. 2) Vânzător de articole de acest fel. /blană + suf. ~ar

blănar m. care știe să lucreze, care vinde blănuri.

blănár m. Care lucrează orĭ vinde blănĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blănár s. m., pl. blănári

blănár s. m., pl. blănári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLĂNÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) sabău, (Transilv.) suci.

BLĂNAR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv.) suci.

Intrare: blănar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blănar
  • blănarul
  • blănaru‑
plural
  • blănari
  • blănarii
genitiv-dativ singular
  • blănar
  • blănarului
plural
  • blănari
  • blănarilor
vocativ singular
  • blănarule
  • blănare
plural
  • blănarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blănar

  • 1. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: sabău tuci

etimologie:

  • Blană + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09