4 definiții pentru biruire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIRUIRE, biruiri, s. f. Acțiunea de a birui și rezultatul ei; biruință. – V. birui.
BIRUIRE, biruiri, s. f. Acțiunea de a birui și rezultatul ei; biruință. – V. birui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
biruire sf [At: VARLAAM, C. 3152 / V: (înv) ab~ / Pl: ~ri / E: birui] (Înv) 1 Stăpânire. 2 Victorie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
biruire s.f. 1 (pop.) Victorie, biruință. Biruirea pe care a avut-o asupra dușmanilor. 2 (înv.) Dominație; stăpînire; biruită. • pl. -i. /v. birui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIRUIRE s. f. Faptul de a birui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: biruire
biruire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
biruire, biruirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a birui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: biruință
etimologie:
- birui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.