4 definiții pentru biruire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIRUÍRE, biruiri, s. f. Acțiunea de a birui și rezultatul ei; biruință. – V. birui.

BIRUÍRE, biruiri, s. f. Acțiunea de a birui și rezultatul ei; biruință. – V. birui.

biruire sf [At: VARLAAM, C. 3152 / V: (înv) ab~ / Pl: ~ri / E: birui] (Înv) 1 Stăpânire. 2 Victorie.

biruire s.f. 1 (pop.) Victorie, biruință. Biruirea pe care a avut-o asupra dușmanilor. 2 (înv.) Dominație; stăpînire; biruită. • pl. -i. /v. birui.

Intrare: biruire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biruire
  • biruirea
plural
  • biruiri
  • biruirile
genitiv-dativ singular
  • biruiri
  • biruirii
plural
  • biruiri
  • biruirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biruire, biruirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a birui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: biruință
etimologie:
  • vezi birui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.