biocibernetică s.f. Ramură a ciberneticii care se ocupă cu studiul principiilor și al mecanismelor concrete ale comenzii, al reglării, conservării, prelucrării și transmiterii de informație în sistemele biologice, folosind metode matematice, modelare analoagă etc. • sil. bi-o-. /<fr. biocybernétique, engl. biocybernetics; cf. gr. βίος „viață”, κυβερνητική „arta de a guverna”.

BIOCIBERNETICĂ s.f. Ramură a ciberneticii care studiază procesele biologice ca manifestări ale unor sisteme informaționale cu autoreglare, folosind metode matematice; cibernetică biologică. [< fr. biocybernétique].

biocibernetică s. f. Specialitate bazată pe transferul de principii între biologie și cibernetică ◊ „Pornind de la constatarea că electrocardiogramele oferă, uneori, concluzii eronate, colaboratorii institutului de biocibernetică și de inginerie biomedicală al Academiei de Științe a R.P. Polone au pus la punct un aparat pentru studierea câmpului magnetic al inimii.” Sc. 11 II 81 p. 3 (din fr. biocibernétique, engl. biocybernetics; BD 1970; DEX-S)

biocibernetic, ~ă [At: DEX² / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biocybernétique] 1 sf Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice și metodologice din cibernetică și biologie. 2 a De biocibemetică (1). 3 a Referitor la biocibernetică (1). 4 a Care aparține biociberneticii (1).

biocibernetic, -ă adj. Care aparține biociberneticii, care se referă la biocibernetică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. biocybernétique.

BIOCIBERNETIC, -Ă I. adj. referitor la biocibernetică. II. s. f. ramură a ciberneticii care studiază procesele biologice ca manifestări ale unor sisteme informaționale cu autoreglare, folosind metode matematice, modelarea analoagă etc. (< fr. biocybernétique)

biocibernetică s. f. (sil. bi-o-) → cibernetică