biocibernetică s.f. Ramură a ciberneticii care se ocupă cu studiul principiilor și al mecanismelor concrete ale comenzii, al reglării, conservării, prelucrării și transmiterii de informație în sistemele biologice, folosind metode matematice, modelare analoagă etc. • sil. bi-o-. /<fr. biocybernétique, engl. biocybernetics; cf. gr. βίος „viață”, κυβερνητική „arta de a guverna”.