BIOACUSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii și funcției semnalelor acustice la organismele vii. 2. Adj. De bioacustică (1). [Pr.: bi-o-a-] – Din germ. Bioakustik, engl. bioacustics.

bioacustic, ~ă [At: DEX² / P: bi-o-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger Bioakustik, eg bioacustics] 1 sf Studiul producerii, structurii și semnalelor acustice la organismele vii. 2 a De bioacustică.

bioacustic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Ramură a biofizicii care se ocupă cu producerea, structura și funcția semnalelor acustice la organismele vii. 2 adj. Care ține de bioacustică, care se referă la bioacustică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<germ. Bioakustik, engl. bioacustics.

BIOACUSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii și funcției semnalelor acustice la organismele vii. 2. Adj. De bioacustică (1). [Pr.: bi-o-a-] – Din germ. Bioakustik, engl. bioacoustics.

BIOACUSTIC, -Ă I. adj. referitor la bioacustică. II. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări. (< germ. Bioaqustik, engl. bioacustics)

bioacustic adj. (sil. bi-o-) → acustic