5 definiții pentru bioacustic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIOACÚSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii și funcției semnalelor acustice la organismele vii. 2. Adj. De bioacustică (1). [Pr.: bi-o-a-] – Din germ. Bioakustik, engl. bioacustics.

bioacustic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger Bioakustik, eg bioacustics] 1 sf Studiul producerii, structurii și semnalelor acustice la organismele vii. 2 a De bioacustică.

BIOACÚSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii și funcției semnalelor acustice la organismele vii. 2. Adj. De bioacustică (1). [Pr.: bi-o-a-] – Din germ. Bioakustik, engl. bioacoustics.

BIOACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la bioacustică. II. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări. (< germ. Bioaqustik, engl. bioacustics)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bioacústic adj. (sil. bi-o-) → acustic

Intrare: bioacustic
bioacustic adjectiv
  • silabație: bi-o-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bioacustic
  • bioacusticul
  • bioacusticu‑
  • bioacustică
  • bioacustica
plural
  • bioacustici
  • bioacusticii
  • bioacustice
  • bioacusticele
genitiv-dativ singular
  • bioacustic
  • bioacusticului
  • bioacustice
  • bioacusticei
plural
  • bioacustici
  • bioacusticilor
  • bioacustice
  • bioacusticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bioacustic

etimologie: