bioacustic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Ramură a biofizicii care se ocupă cu producerea, structura și funcția semnalelor acustice la organismele vii. 2 adj. Care ține de bioacustică, care se referă la bioacustică. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<germ. Bioakustik, engl. bioacustics.