10 definiții pentru bifurcație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bifurcație sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr bifurcation] 1-2 Bifurcare (1-2).

BIFURCÁȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare. – Din fr. bifurcation.

BIFURCÁȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare. – Din fr. bifurcation.

BIFURCÁȚIE, bifurcații s. f. Faptul de a bifurca; locul unde se bifurca un drum. Bifurcația unui drum. – Pronunțat: -ți-e.

BIFURCÁȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare; (concr.) locul unde se bifurcă ceva. – Fr. bifurcation.

BIFURCÁȚIE s.f. Bifurcare; loc unde se bifurcă un drum; răscruce. [Gen. -iei. / cf. fr. bifurcation, it. biforcazione, lat. bifurcatio].

BIFURCÁȚIE s. f. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc. (< fr. bifurcation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bifurcáție (-ți-e) s. f., art. bifurcáția (-ți-a), g.-d. art. bifurcáției; pl. bifurcáții, art. bifurcáțiile (-ți-i-)

bifurcáție s. f. (sil. -ți-e), art. Bifurcáția (sil. -ți-a), g.-d. art. bifurcáției; pl. bifurcáții, art. bifurcáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIFURCÁȚIE s. bifurcare, (pop.) înfurcitură. (~ unui drum.)

BIFURCAȚIE s. bifurcare, (pop.) înfurcitură. (~ unui drum.)

Intrare: bifurcație
bifurcație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bifurcație
  • bifurcația
plural
  • bifurcații
  • bifurcațiile
genitiv-dativ singular
  • bifurcații
  • bifurcației
plural
  • bifurcații
  • bifurcațiilor
vocativ singular
plural

bifurcație

etimologie: