21 de definiții pentru bidiviu bidibiu bididiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bidiviu sm [At: MOXA, 388/36 / V: ~dibiu, ~didiu / Pl: ~ii / E: tc bedevî] 1 Cal de rasă arabă. 2 Cal ager, frumos și iute Cf sireap. 3 (În povești) Cal năzdrăvan. 4 (Mun; înv; fig) Om mic și slab, dar ager.

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos folosit de obicei la călărit. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s. m.] – Din tc. bedevî.

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s. m.] – Din tc. bedevî.

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal (de călărie) tînăr, iute și frumos. V. sireap. (în basme) Călare pe un bidiviu ce arunca pe nările nasului trîmbe de fum sfulgerate cu limbi de foc aprins. DELAVRANCEA, S. 82. Mă mai cunoști acum? strigă calul scuturîndu-și coama și bătînd din picioare ca un bidiviu tinerel. POPESCU, B. I 52. El că-și are-un bidiviu Cu sînge de argint viu. ALECSANDRI, P. P. 106. ◊ (Adjectival). I-ar da... poștalioane cu opt cai bidivii. DELAVRANCEA, S. 36. – Variante: bidibíu (ISPIRESCU, M. V. 36), bididíu (TEODORESCU, P. P. 608) s. m.

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: bidibíu, bididíu s. m.] – Tc. bedevi.

BIDIVÍU ~i m. Cal tânăr, iute și frumos, folosit, mai ales, la călărie. [Sil. -di-viu] /<turc. bedevî

bidiviu m. cal arâpesc, mic și sprinten la fugă: un bidiviu cu sânge de argint viu POP. [Turc. BEDEVI, lit. cal beduin].

bidivíŭ, -íe s. și adj. (turc. [d. ar.] bédevi, beduin, de unde vine și fr. bédouin). Vechĭ. Cal arăbesc sprinten: un bidiviŭ, o ĭapă bidivie. Azĭ. Iron. Cal de rasă înhămat, telegar: ține-ți bidiviiĭ, boĭerule! Fig. Om impetuos: ia oprește-te, bidiviule! – Și bididiŭ. V. ducipal.

BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.

BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.

BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.

BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.

BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.

BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bidivíu s. m., art. bidivíul; pl. bidivíi, art. bidivíii (-vi-ii)

bidivíu s. m., art. bidivíul; pl. bidivíi, art. bidivíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Bidiviu ≠ mârțoagă, gloabă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bidivíu (bidivíi), s. m.1. Armăsar, cal arab.2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu.Der. bididie, s. f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bidiviu, bidivii s. m. (pop.) tânăr.

bididiu, bididii s. m. (deț.) infractor aflat la prima condamnare.

Intrare: bidiviu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bidiviu
  • bidiviul
  • bidiviu‑
plural
  • bidivii
  • bidiviii
genitiv-dativ singular
  • bidiviu
  • bidiviului
plural
  • bidivii
  • bidiviilor
vocativ singular
  • bidiviule
plural
  • bidiviilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bidibiu
  • bidibiul
  • bidibiu‑
plural
  • bidibii
  • bidibiii
genitiv-dativ singular
  • bidibiu
  • bidibiului
plural
  • bidibii
  • bidibiilor
vocativ singular
  • bidibiule
plural
  • bidibiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bididiu
  • bididiul
  • bididiu‑
plural
  • bididii
  • bididiii
genitiv-dativ singular
  • bididiu
  • bididiului
plural
  • bididii
  • bididiilor
vocativ singular
  • bididiule
plural
  • bididiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bidiviu bidibiu bididiu

  • 1. Cal tânăr, iute și frumos folosit de obicei la călărit.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: gloabă mârțoagă 4 exemple
    exemple
    • în basme Călare pe un bidiviu ce arunca pe nările nasului trîmbe de fum sfulgerate cu limbi de foc aprins. DELAVRANCEA, S. 82.
      surse: DLRLC
    • în basme Mă mai cunoști acum? strigă calul scuturîndu-și coama și bătînd din picioare ca un bidiviu tinerel. POPESCU, B. I 52.
      surse: DLRLC
    • El că-și are-un bidiviu Cu sînge de argint viu. ALECSANDRI, P. P. 106.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival I-ar da... poștalioane cu opt cai bidivii. DELAVRANCEA, S. 36.
      surse: DLRLC

etimologie: