28 de definiții pentru bicolor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICOLOR, -Ă, bicolori, -e, adj. Care are două culori. – Din fr. bicolore.

BICOLOR, -Ă, bicolori, -e, adj. Care are două culori. – Din fr. bicolore.

bicolor, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 599 / Pl: ~i, ~e / E: fr bicolore] Care are două culori.

bicolor, -ă adj. Care are două culori. Stegulețe cu prapore de mătase bicolore: albastru și galben (BĂLC.). ♦ Spec. (subst.) Formație de două culori la jocul de remi. • pl. -i, -e. /<fr. bicolore.

*BICOLOR adj. De două colori [fr.].

BICOLOR, -Ă, bicolori, -e, adj. Care are două culori. Stegulețe cu prapore de mătase bicolore: albastru și galben. BĂLCESCU, O. I 18.

BICOLOR, -Ă, bicolori, -e, adj. Care are două culori. – Fr. bicolore.

BICOLOR, -Ă adj. Cu două culori. [Cf. fr. bicolore].

BICOLOR, -Ă adj. cu două culori. (< fr. bicolore)

BICOLOR ~ă (~i, ~e) Care are două culori; cu două culori. /<fr. bicolore

bi- Elem. de compunere „de două ori”, „dublu”. • și bis-. /<fr. bi-; cf. lat. bis „de două ori”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bicolor adj. m., pl. bicolori; f. bicolo, pl. bicolore

bicolor adj. m., pl. bicolori; f. bicoloră, pl. bicolore

bicolor adj. m., pl. bicolori; f. sg. bicoloră, pl. bicolore

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-.~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man2), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom2), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped2), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Acidanthera bicolor Hochst. Specie care înflorește vara. Flori cu diametrul de cca 5 cm, albe-crem, pătate cu maro-închis sau roșu-purpuriu, puternici parfumate, libere, uneori strînse în ciorchine. Frunze mai mici decît cele de gladiole. Plantă înaltă pînă la 0,90 m (Pl. 2, fig. 11).

Caladium hortulanum Birdsey (syn. C. bicolor hort.). Specie hibridă cu frunze groase, mici și mai rezistente decît la celelalte specii. modificată

Collinsia heterophylla Grah. (syn. C. bicolor Benth.). Specie care înflorește vara. Flori albe cu pete roz sau mov, așezate în ciorchine, frunze ovat-alungite, ușor-dentate pe margini. Plantă anuală, pînă la 35 cm înălțime.

Coreopsis tinctoria Nutt. (syn. Calliopsis bicolor Rohb.; Calliopsis tinctoria DC.). Specie care înflorește vara. Flori mici, dispuse în capitule terminale, lung-pedunculate, cele centrale roșii, negricioase, cele marginale galbene, cafenii sau purpurii, constau dintr-un singur rînd de flori ligulate. Frunzele tulpinale sesile, opuse, multifide, cele bazale în rozetă, bipenat-sectate. Plantă (cca 55-100 cm înălțime) glabră, erbacee, anuală său bienală, ramificată, erectă, striată.

Eucomis bicolor Bak. Specie care înflorește vara. Flori stelate-galbene-verzui, petale cu marginea purpur, în spice dense, pe peduncul cilindric, cărnos, înalt de cca 45 cm. Inflorescență, 25-30 cm lungime, cu un smoc dens de frunze ovat-lanceolate, cu vîrf ascuțit și marginea roșie. Bulbi mari, globuloși. Frunze verzi, fără pete (cca 55 cm lungime, 9 cm lățime), cu marginea ondulată, semierecte, așezate în rozete, la baza tulpinii. Poziții însorite,.

Gaillardia lanceolata Michx. (syn. G. bicolor Pursh). Specie care înflorește vara. Flori sesile pe receptacul comun, reunite în calatidii de cca 5,5 cm diametru, al căror involucru comun, ce le înconjoară, are foliolele păroase la exterior; florile radiale (ligulele) galbene, obovate, pătate la bază cu maro, iar cele ale discului tubuloase, galbene-roșii-închis. Plantă tufoasă (cca 60 cm înălțime), hispid-păroasă. Frunze fără stipele, lanceolat-liniare, întregi sau penat-sectate, alterne.

Gaillardia pulchella Foug. (syn. G. bicolor Lam.; G. picta hort.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori reunite în calatidii terminale, înconjurate de un involucru alcătuit din cîteva rînduri de foliole liniar-lanceolate, păroase; flori radiale tridentate, cu partea inferioară roșu-purpur, iar cea superioară galbenă, cele centrale tubuloase, la început galbene-oranj apoi maro-închis. Frunze liniar-lanceolate, alterne, sesile. Tufă, cca 50 cm înălțime, pubescentă. Se cultivă ca plantă anuală, bienală sau perenă.

Impatiens niamniamensis Gilg (syn. I. bicolor Hook.). Specie cu flori (labiul mai mult sau mai puțin lat, purpur, la bază trece într-un pinten. erect), 1 sau mai multe, dispuse, în axa frunzelor. Frunze alterne, eliptic-lanceolate, margini adînc-crestate (cu cîte 1 mic spin).

Lacaena bicolor Lindl. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (petale verzi-albicioase, labei alb, în centru violet-purpur), 10-15, în ciorchine lung de 25-30 cm. Frunze eliptice, 25-30 cm lungime.

Leptotes bicolor Lindl. (syn. Tetramicra bicolor Rolfe). Specie care înflorește iarna. Flori (petalele interioare și exterioare liniare, albe, label roz-violet, uneori cu vîrf și margine albă) singulare cu diametru de cca 3,5 cm.

Malcolmia bicolor Boiss. et Heldr. Specie care înflorește vara-toamna. Flori parfumate, roșii, la bază galbene-albicioase. Frunze ovate sau oblong-lanceolate. Plantă anuală, bogat ramificată, 15-20 cm înălțime.

Manettia bicolor Paxt. Specie care înflorește în mart.-noiemb. Flori (sepale drepte sau îndepărtate, stil exert, corolă roșie, spre vîrf galbenă), singulare, scurt-pedunculate, în axa frunzei. Frunze aproape nepețiolate, glabre, lanceolate, cu vîrf ascuțit.

Maranta bicolor Ker-Gawl. (syn. Calathea bicolor Steud.). Specie cu frunze scurt-pețiolate, lat-eliptice, 14-16 cm lungime, 10-12 cm lățime, ascuțite, marginile ondulate, partea superioară verde-închis, pe ambele părți ale nervurii mediane (verde-galben) cu pete mari verzi-maronii și o bandă mijlocie verde-deschis, nervurile secundare roșii, partea inferioară a frunzei roșie-purpur. Tulpină înfrunzită, înaltă de cca 30 cm, la bază tuberculiformă.

Rudbeckia bicolor Nutt. Specie care înflorește vara-toamna. Florile din mijloc tubulare, negre, cele radiale galbene cu macule brune-purpurii, roșii-închis la bază, în capitule de 8 cm diametru. Frunze radiculare, de la lanceolate pînă la alungit-eliptice; cele caulinare, obovate, întregi, sesile. Plantă anuală cu tulpină de cca 0,55 m înălțime, ramificată de jos.

Intrare: bicolor
bicolor adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicolor
  • bicolorul
  • bicoloru‑
  • bicolo
  • bicolora
plural
  • bicolori
  • bicolorii
  • bicolore
  • bicolorele
genitiv-dativ singular
  • bicolor
  • bicolorului
  • bicolore
  • bicolorei
plural
  • bicolori
  • bicolorilor
  • bicolore
  • bicolorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bicolor, bicoloadjectiv

  • 1. Care are două culori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Stegulețe cu prapore de mătase bicolore: albastru și galben. BĂLCESCU, O. I 18. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.