11 definiții pentru beneficiar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beneficiár, ~ă [At: HAMANGIU, C.C. 171 / Pl: ~i, ~e / E: fr bénéficiaire, lat beneficiarius] 1-4 smf, a (Persoană, colectivitate sau instituție) care are un folos din ceva. 5 smf Destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii.

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva sau care are un beneficiu. Palatele beneficiarilor trecutului au devenit [în U.R.S.S.] muzee, laboratorii, biblioteci, școli, case de odihnă ale învățaților. SADOVEANU, C. 45. ◊ (Adjectival) Clasă beneficiară. ♦ Persoană (sau instituție, organizație) în folosul căreia se face o lucrare. – Pronunțat: -ci-ar.

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva. ♦ Persoană sau instituție în folosul căreia se face o lucrare. [Pr.: -ci-ar] – Fr. bénéficiaire (lat. lit. beneficiarius).

BENEFICIÁR, -Ă s.m. și f. Cel care beneficiază de ceva. ♦ Persoană, instituție etc. pentru care se face o lucrare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. bénéficiaire].

BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius)

BENEFICIÁR ~i m. Persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o acțiune. [Sil. -fi-ci-ar] /<lat. beneficiarius, fr. bénéficiare

*beneficiár, -ă adj. și s. (lat. beneficiarus). Cel ce beneficiază, de ex., ca moștenitor supt beneficiŭ de inventar saŭ de reprezentațiune dată în folosu (beneficiu) luĭ. Cel ce posedă un beneficiŭ bisericesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beneficiár (-ci-ar) s. m., pl. beneficiári

beneficiár s. m. (sil. -ci-ar), pl. beneficiári

Intrare: beneficiar
  • silabație: -ci-ar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beneficiar
  • beneficiarul
  • beneficiaru‑
plural
  • beneficiari
  • beneficiarii
genitiv-dativ singular
  • beneficiar
  • beneficiarului
plural
  • beneficiari
  • beneficiarilor
vocativ singular
  • beneficiarule
  • beneficiare
plural
  • beneficiarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beneficiar, -ă beneficiar beneficiară

  • 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Persoană care beneficiază de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Palatele beneficiarilor trecutului au devenit [în U.R.S.S.] muzee, laboratorii, biblioteci, școli, case de odihnă ale învățaților. SADOVEANU, C. 45.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Clasă beneficiară.
      surse: DLRLC

etimologie: