8 definiții pentru belgian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

belgián, ~ă [At: DA / P: ~gi-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Belgia + -an] 1-2 smf Persoană originară din Belgia sau care face parte din populația de bază a Belgiei. 4 a Care aparține Belgiei sau populației ei. 5-6 a Care se referă la Belgia sau la populația ei. 7 smp Populația Belgiei.

BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau populației ei, privitor la Belgia sau la populația ei. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

BELGIÁN2, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Belgiei. – Pronunțat: -gi-an.

BELGIÁN1, -Ă, belgieni, -e, adj. Care provine din sau ține de Belgia, al Belgiei. – Pronunțat: -gi-an.

BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Belgiei sau populației ei; privitor la Belgia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Belgiei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgián s. m., adj. m. (sil. -gi-an), pl. belgiéni (sil. -gi-eni); f. sg. belgiánă, g.-d. art. belgiénei, pl. belgiéne

Intrare: belgian (s.m.)
  • silabație: bel-gi-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belgian
  • belgianul
  • belgianu‑
plural
  • belgieni
  • belgienii
genitiv-dativ singular
  • belgian
  • belgianului
plural
  • belgieni
  • belgienilor
vocativ singular
  • belgianule
  • belgiene
plural
  • belgienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

belgian belgiană

etimologie:

  • Belgia (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98